•  Navigation
  • Tu despre Tine cu Tine... spre Tot

  •  

       Cat timp ti-ai acordat astazi? Dar ieri, dar saptamana aceasta? Nu vorbesc de un privit in oglinda pe fuga, nu vorbesc de lista de cumparaturi sau de spalatul automat pe maini. Nu vorbesc despre nimic din ceea ce faci pe pilot automat. Eu te intreb cat timp ti-ai acordat constient. Cat timp te-ai privit constient, te-ai simtit, ai constientizat ceea ce ti se intampla si ai lasat sa curga prin tine emotiile, facand cunostinta cu ele, cu tine, cu acea parte din tine pe care o cunosti si cu cea pe care inca o cunosti partial sau deloc, pentru ca o ignori inconstient acoperind-o cu goana zilnica dupa ceva ce nici macar tu nu intelegi. Cat timp te-ai ascultat, cat timp ti-ai vorbit, cat timp te-ai intrebat, ti-ai raspuns, te-ai mustrat, te-ai mangaiat, cat timp ai fost tu cu tine in adevaratul sens al cuvantului? 

       E o chestiune de nuanta aici si e bine sa intelegem aceasta nuanta ca sa incepem sa simtitm ca SUNTEM, ca suntem NOI si nu regulile ce ne-au fost impuse si pe care le-am acceptat ca atare, nu vocea parintilor nostri, nu automatismele noastre ci noi cei din centrul fiintei noastre, noi cei ce am venit in acest plan fizic pentru a FI, pentru a experimenta si trai nemijlocit ceea ce viata ne ofera. 

       Nu putem fi, insa, atata timp cat nu incepem sa traim constient. Pana cand nu decidem sa facem cunostinta cu noi si sa ne acordam macar minimul de timp posibil pentru a ne simti si pentru a ne cunoaste, nu facem altceva decat sa supravietuim, sa trecem prin viata dormind in propriul coltisor de existenta impusa de catre ceilalti, care fac la randul lor acelasi lucru. 

       Este necesar sa deschidem ochii, sa devenim cercetasi, cautatori, sa ne intrebam, sa simtim si sa simtim ca simtim. Esti o fiinta complexa si minunata, esti parte din tot, esti o minune a creatiei si te sufoci singur, te limitezi, te aplatizezi, iti tai aripile pentru ca asa ti s-a spus ca e bine, pentru ca ai invatat ca asta e viata. Ei bine nu. Sunt doar programe mentale induse artificial. Nu esti tu, cel adevarat. E doar o particica din tine care nu stie ca face parte din infinit. Poti schimba asta, chiar daca acum nu vezi cum. Trebuie doar sa te hotarasti, sa spui gata, sa vrei din tot sufletul, sa ALEGI. De aia intreb cat timp iti acorzi pe zi? TIE! Asta nu inseamna egoism, inseamna constientizare, inseamna plantarea semintei constientizarii care va creste inauntrul tau si te va reconecta la ceea ce esti cu adevarat. Abia atunci vei capata cu adevarat un sens, sau mai bine zis vei SIMTI SENSUL, abia atunci vei putea sa simti cu adevarat ca poti darui, ca poti primi, ca faci realmente parte din ceva mult mai maret si mai important decat ai crezut vreodata pana acum. 

       Nu ai cum sa schimbi ceva ce nu cunosti. Asa si cu propria ta persoana. Nu te poti schimba daca nu incepi sa te vezi cu adevarat, sa te simti cu adevarat, sa te cunosti cu adevarat. Cand incepi sa te vezi cu adevarat pentru prima oara, oglinda care iti reflecta imaginea iti va spune o poveste, povestea ochilor tai in care se perinda alte povesti ale tale, povestea infinitului din tine sau cine stie ce alta poveste pe care numai tu o poti experimenta si trai cu tine insuti. Priveste-te, constientizeaza-te. Zambeste si priveste-ti zambetul, simte-l, urmareste cum se deseneaza pe chipul tau, simte ceea ce poti darui prin acel zambet si apoi exerseaza-l constient in cotidian. Priveste-ti lacrima daca cumva incepe sa-ti brazdeze obrazul si simte-i curgerea, cauta-i sursa, intreaba-te, simte raspunsul, asculta-ti corpul, intuitia, gandurile care curg fara sa le constientizezi, prin mintea ta. Incearca sa iti simti inima si sa pansezi cu lumina inimii tristetea lacrimilor. Simte furia daca e acolo, cunoaste-o, las-o sa te strabata, ia-o de mana si vorbeste cu ea, vezi daca e intr-adevar a ta, daca e justificata, daca poate fi transformata, intelege-o, iart-o si iubeste-o. Testeaza constient efectul iubirii, cauta lumina din tine si vezi daca o poti gasi, daca o poti amplifica, intelege ce inseamna asta pentru tine, ce presupune. Intra in complexitatea propriei tale fiinte, in jocul de lumini si umbre pe care il experimentezi, exploreaza nuantele si apoi simplifica totul prin iubire. Incearca si vezi ce simti… dar macar INCEARCA. Iesi din uitarea de sine si aminteste-ti ca esti viu, ca ai dreptul innascut la viata, la autenticitate, la exprimare, la zambet, la lacrima, la EXPERIENTA.

       Iesi din gaoace si DEVINO!