•  Navigation
  • A te privi prin ochii iubirii...

  •  Arunci cand traim momente de suferinta, in mod automat ne apar in minte exclamatii de genul „daca as fi…”, „daca as avea…”, „daca s-ar intampla…”, daca, daca,daca… ganduri care aduc cu sine falsa impresie ca daca situatia ar fi cu totul alta, ne-ar fi mai bine. Nimic de spus, probabil ca „daca…”, intr-adevar durerea ar disparea si viata noastra s-ar imbunatati.  Dar cum facem sa ajungem sa materializam acel „daca”? Asteptand sa ne cada solutia din cer sau lucrand in primul rand noi, cu noi insine spre a ne autocalauzi catre realitatea dorita?

         A propo de asta, zilele trecute am lucrat cu o persoana care a venit cu urmatoarea problema: „as dori sa imi gasesc partenerul de viata, daca as reusi sa il gasesc, viata mea s-ar schimba in bine!”. I-am dat dreptate, intr-adevar suntem oameni si avem nevoie de un suflet cu care sa impartasim momentele vietii noastre. Insa, obiectivul pe care si-l propusese persoana respectiva, era unul indepartat pentru ca sapand mai adanc in problema, s-a dovedit ca motivul pentru care nu isi intalneste partenerul de viata dorit este pentru ca, defapt, nu isi da voie sa il intalneasca, dat fiind ca,inainte de toate, avea o gramada de alte probleme de rezolvat cu ea insasi. Probleme de autocunoastere (pentru a afla cine este si ce isi doreste cu adevarat) si in speta, probleme de autoacceptare (nu reusea sa se accepte, sa se auto-aprecieze si sa iubeasca inainte de toate, propria viata si propria persoana). Iar daca noi insine nu ne respectam si nu invatam sa ne iubim, cum ne inchipuim ca o vor face celialti? La nivel subtil si inconstient, dispretuindu-ne, defapt afirmam in continuu „nu valorez nimic, nu te uita la mine, nu merit!”.

         Este important sa invatam sa ne acceptam si sa ne iubim asa cum suntem. Asta nu inseamna ca daca exista unele lucruri pe care dorim sa le schimbam in noi, sa ne culcam pe o ureche. Nu! Ci acceptandu-ne, detensionam relatia cu noi insine si putem face schimbarile pe care le dorim cu mai mult echilibru si claritate, de o maniera mult mai sanatoasa si durabila. In conditii de ura, stres si frustrare, nu vedem clar, mintea ne este tulbure, inima ne este stransa si schimbarile nu apar asa cum ne-am dori. Pe deasupra, s-ar putea sa existe parti din noi care sa fie unice, autentice, pe care sa nu ne dorim sa le schimbam dar sa nu constientizam acest fapt din conul de umbra al incrancenarii.

         Iti propun un exercitiu simplu de autoacceptare pe care sa incepi sa il faci, macar odata pe zi intr-o prima faza si dupa o saptamana sa observi ce s-a schimbat in tine. E un exercitiu simplu care dureaza cateva minute si care iti va rescrie acele retele neuronale pe care le-ai intarit de-a lungul timpului cu sentimentul de auto-dispret.

    ***

    Banuiesc ca ai in casa o oglinda, in marime naturala daca se poate. Bine. Aseaza-te in fata ei si uita-te la tine, de sus pana jos, ia contact cu propria ta imagine si simte, la inceput tot ceea ce e de simtit si ceea ce simti de obicei fata de tine insuti. Daca doresti, apoi, inchide ochii si intra inauntrul tau, sondeaza si cunoaste, constientizeaza aceste simtiri, observa-le pur si simplu fara sa le judeci.

    Apoi, cu ochii inchisi, adu-ti aminte de o persoana care ti-a facut, la un moment dat un compliment, sau de o persoana care stii ca te iubeste si te apreciaza. Imagineaza-ti persoana aceea langa tine si inchipuie-ti ca iesi din propriul corp si intri in pielea acesteia. Da, da, fara teama. Pana la urma este un joc, un joc constructiv. Intra in pielea acelei persoane care te iubeste si observa in ce fel te vede aceasta, simte iubirea sa fata de tine, observa cum te apreciaza si simte sentmentul sau de apreciere la adresa ta, uita-te la tine prin ochii si prin sufletul unui om care vede in tine acea parte de lumina pe care tu nu o poti vedea si umple-te de aprecierea acestuia. Dupa ce ai zabovit cat de mult simti in rolul acestei persoane, multumeste-i pentru ca ti-a dat voie sa capeti si o alta perspectiva asupra ta si revino in corpul tau luand cu tine toata acea apreciere, iubire si lumina pe care persoana in cauza o simte fata de tine. Zaboveste inauntrul tau si observa cum acest nou punct de vedere te face sa te timti, cum iti schimba senzatiile corporale, cum iti schimba sentimentele, cum le transforma. Cand reusesti sa ajungi la apogeul acestor senzatii de apreciere pe care le-ai adus cu tine, deschide ochii si priveste-te in oglinda, cu toata acea apreciere activata. Observa ce vezi, observa ce se schimba in felul de a te privi pe tine insuti, observa si integreaza tot ceea ce ai de integrat din aceasta noua senzatie.

    Priveste la tine si spune-ti cu voce tare „te iubesc”, „te apreciez”, „te accept” si zambeste-ti larg aducandu-ti aminte ca esti parte din creatie si ca iubirea pe care ti-o acorzi tie se va revarsa si peste cei din jur, ca zambetul pe care ti-l daruiesti va naste zambet si pentru semenii tai.

    ***

         Repeta acest exercitiu o vreme si observa apoi rezultatele, observa cat poti de mult beneficiile pe care ti le aduce actul de a incepe sa te privesti prin ochii iubirii.

    /span