•  Navigation
  • Accept, ma relaxez, creez!

  • Pentru a merge mai departe in viata, pentru a face urmatorul pas in propria noastra evolutie, se spune ca este nevoie, in primul rand, sa ne acceptam prezentul asa cum este.

    Rezistenta multora in fata „acceptarii” se datoreaza in general impresiei ca „a accepta” ar insemna defapt „a se resemna”. Atunci cand spunem „accept aceasta situatie”, avem senzatia interioara ca spunem DA prezentului si, in cazul in care acesta nu este ceea ce ne dorim, ceva ne tine sa il imbratisam si sa ne predam lui. Sa fim sinceri, nimeni nu isi doreste sa se predea durerii. Cine poate spune din suflet ca iubeste durerea si ca isi accepta din tot sufletul o stare actuala de disconfort, confuzie si suferinta? Eu nu am cunoscut pana acum pe nimeni care sa poata spune asta cu toata sinceritatea. Si este si normal, pentru ca Centrul Fiintei noastre, esenta noastra este iubire, bucurie, liniste si tinde in permanenta catre aceste valori, chiar daca uneori pe cai „gresite” sau ocolind enorm de mult.

    Si atunci cum sa abordam aceasta idee de „acceptare”? Cum sa o facem sa poata deveni posibila?

    Inainte de toate sa stabilim de ce este importanta acceptarea situatiei actuale. In primul rand, datorita faptului ca pentru a creea ceva, este bine sa fii intr-o stare de claritate si focus. Ori daca toata sau aproape toata energia ta este utilizata pentru a suferi si a rezista prezentului, claritatea si focusul nu isi pot face aparitia. Cand esti in mijlocul unui tumult interior, nu poti gandi clar si nu te poti concentra. In al doilea rand, daca doresti sa creezi un viitor pozitiv, trebuie sa devii acel izvor de energie pozitiva pe care sa o angrenezi in crearea acelui viitor. Daca tu continui sa suferi, sa invidiezi, sa observi numai partile negative ale altora si ale vietii tale, daca nu mai crezi in tine, daca nu mai crezi in oameni si asa mai departe, acel rezervor de energie pozitiva de inalta vibratie este practic inexistent. Si atunci din ce anume vrei sa creezi ceva nou si placut? Retine, nimeni nu va creea pentru tine. Te poti ruga 100 de nopti in sir, daca in sufletul tau exista numai teama si durere, cei de sus este posibil sa iti auda ruga, sa iti scoata in fata oportunitati pentru a iti oferi un impuls atunci cand uiti ca tu ai potentialul de a iti creea realitatea, dar este foarte posibil ca tu, scaldat in negativism, sa treci pe langa ele, sa nu le vezi, sa nu le dai importanta cuvenita si sa nu le folosesti la maxim pentru a face schimbarea de care ai nevoie.

    Acestea fiind spuse, intelegem deci, ca pentru a aduce un suflu nou si pozitiv in propria noastra viata, avem nevoie sa ne recapatam claritatea, focusul si energia pozitiva pe care sa o investim in crearea unei noi realitati. De aceea este important sa ne acceptam prezentul. Atunci cand accepti, practic detensionezi, relaxezi. Cand te abandonezi si spui „este ceea ce este”, atunci incetezi sa rezisti, teama, negativitatea, durerea scad in intensitate sau pot chiar sa dispara. Din aceasta noua stare relaxata, de acceptare, poti incepe sa creezi ceva nou in viata ta.

    Si atunci cum sa facem sa ne fie mai usor sa acceptam?

    Simplu: priveste la starea ta actuala, oricare ar fi aceasta, ca la o TREAPTA. Prezentul tau nu reprezinta toata viata ta. El este un rezultat al trecutului tau dar nu reprezinta si viitorul. Viitorul este pe cale de a fi creeat de catre tine. Prezentul care te doare in acest moment, este numai o treapta pe care zabovesti numai atata timp cat este nevoie pentru a intelege si integra lectiile pe care viata ti le-a oferit pentru ca tu sa acumulezi cunoastere. Cand te detasezi, cand incetezi sa te mai identifici cu experienta prezenta, cand intelegi ca tu esti mult mai mult decat atat si ca acum te afli doar pe o treapta pe care poti alege sa o parasesti in orice clipa, atunci poti vedea si lectia. De pe o pozitie de durere si confuzie, lectiile nu pot fi deslusite. Cu cat suntem mai incrancenati, deci, cu atat riscam sa ramanem mai mult pe acea treapta pentru a intelege ceea ce viata vrea sa ne invete.

    In concluzie, tu te afli acum pe o treapta a vietii tale. Una din multele trepte. Nu trebuie sa o iubesti, nu te poti forta sa iubesti atunci cand iubirea nu te poate cuprinde la modul cel mai sincer. Iubirea impusa nu este iubire, este o suprafata inutila si ineficienta. Trebuie doar sa accepti faptul ca esti acolo („Da, acum sunt aici, pe aceasta treapta pe care nu voi zabovi la infinit!”), sa stii ca ai ajuns acolo in scopul de a invata si nicidecum ca pedeapsa pentru greselile tale (asadar priveste cu detasare situatia si intelege lectia) si sa incerci sa te dezidentifici pe cat posibil de situatie (tu nu esti acea experienta, tu esti mult mai mult, tu esti tot ceea ce ai fost, esti si vei fi si partea buna este ca poti alege ceea ce „vei fi”).

    Intr-un documentar vazut cu multi ani in urma, unul dintre protagonisti spunea ca o cetate in stare de asediu, nu se poate dezvolta. Cand este in stare de asediu aceasta nu face altceva decat sa se apare. Ea incepe din nou sa se dezvolte pe timp de pace. Mi-a placut exemplu pentru ca este extrem de clar: la fel se intampla si cu noi, pana nu acceptam prezentul, defapt ne luptam cu el, ne aparam, atacam, toata energia noastra este investita in lupta. Este necesar sa reinstauram pacea in fiinta noastra pentru a reincepe sa ne dezvoltam. De aceea nu trebuie sa ne iubim neaparat prezentul, daca nu ne simtim in stare, dar este necesar sa cadem la pace cu acesta si sa dam o alta calitate si directie propriei noastre energii.

    De aceea procesul este urmatorul: accepta, relaxeaza-te si reconstruieste… dezvolta… devino!

    Cu drag!