•  Navigation
  • Braco. Lasa-te purtat

  • Probabil ca acest post este unul neasteptat, chiar si pentru mine. Am mers la Braco, in 31 ianuarie, recunosc, cu ceva asteptari si cu mult entuziasm pentru o experienta despre care am tot citit sau despre care am tot vazut marturii. Am asistat la sesiunile de Gazing de pe pagina lui Braco si am putut sa experimentez acel “ceva” care straluceste in fiecare din noi, acel ceva care da viata si care face ca soarele sa apara pe cer dar si emotiile in corpul nostru. Acel liant universal, care se numeste iubire, dar nu in definitia pe care experienta umana o ofera, ci acea forta nevazuta care este Viata insasi.

    Marturiile celor care au stat in prezenta lui Braco sunt nenumarate, la fel si dovezile stranse de diversi cercetatori, legate de transformarile pe care cei care asista la sesiunile cu Braco le parcurg. Vindecari uimitoare, dincolo de orice explicatie stiintifica, schimbari de stare interioara, schimbari in viata care aduc pace, liniste, bucurie, abundenta… totul la pachet. Cel putin, cartea de vizita pe care ne-o prezinta este impresionanta. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc si nici despre minunatul film pe care tocmai l-a lansat si in Romania, ci despre experienta de a sta in prezenta lui Braco.

    Nu fac comparatii, pentru ca ar fi ciudat si inoportun, dar, pentru cineva care are cunostinte (experientiale) minime despre constienta, despre esenta si despre trezire, Braco este un caz singular. Cel putin eu nu cunosc un altul. Pentru cineva care practica “prezenta”, verbul a fi are o conotatie speciala. Patrunderea in esenta vietii si dezidentificarea de personal este un pas mare pentru cineva care cauta sa afle cine este. In prezenta lui Braco, a fi e atat de simplu. Si asta se intampla pe de o parte datorita vibratiei uimitoare pe care o are si pe de alta parte datorita publicului, care actioneaza ca un generator pentru “forta luminoasa” pe care Braco o degaja, pe care o lasa sa treaca prin el.

    Pentru cineva care a trait in experienta proprie constienta pura, este lesne de recunoscut amprenta nevazuta a frecventei iubirii. A iubirii cu I mare, acea forta universala care creaza materia si energia si viata. Este viata insasi. Asta curge prin Braco, nestavilit, ca un fluviu, la un nivel pe care nu l-am mai intalnit pana in ziua de azi. Timpul se opreste cu cateva secunde inainte de a intra in sala, pentru ca are un camp urias si asta se simte. Daca ati citit cate ceva depre anti-materie probabil ca stiti ca ea devine magent pentru materie. Adica parte nevazuta a manifestarii, polul care mentine echilibrul universal si il impacteaza cu prezenta sa infinita si eterna, atrage materia, atrage emotiile si gandurile, care se scurg ca prin minune doar pentru ca este el in sala. Stiu ca suna ciudat si poate chiar flamboaiant, insa asta a fost experienta mea la Braco. Dupa valul de emotii care sunt tangentiale starii de “bliss” (in romana se traduce aproximativ prin extaz, dar nu fizic ci spiritual, universal) am ramas fara corp, doar o prezenta vie, in asteptare, fara ganduri. Starea de prezenta se accentueaza pana in momentul in care filmul se termina si se simte pregatirea momentului, care din nou este simtita inaintea actiunii fizice.

    Conectarea cu el este, dupa activarea tuturor sensibilitatilor energetice posibile in acest moment, un moment de liniste completa. Doar liniste si pulsul inimii care se confunda cu valul de energie ce pulseaza de dincolo de fizic din inima universului. Nu mai e nimic personal, am uitat de poza din buzunar pe care o adusesem pentru sesiunea cu Braco – chiar daca nu am uitat, la inceput, sa setez intentia – am uitat de tot, pentru ca in acea clipa nimic nu mai este ceea ce a fost… e doar poezia vietii care isi desfasoara ritmul unic, luminos.

    Cateva ore mai tarziu, conduceam masina spre casa, experienta seamna a Sci Fi, pentru ca de mult nu am mai condus fara sa imi simt corpul. Automatismele corpului au grija de traseu, nu este nimic in neregula, dar sunt constient ca Braco a atins acea coarda sensibila pe care sufitii o cauta atunci cand devin devrishi. Stiu ca Braco a atins acea nota profunda a lui OM care face sufletul budhistilor sa reverbereze in frecventa linistii complete. Stiu ca Braco a atins necuprinderea lui Brahman si infinitul lui Atman. Stiu ca acestea par a fi poezii, insa, ceea ce mai stiu este ca in ochii lui te poti regasi. Iti poti regasi sufletul care intotdeauna cauta o cale de a se intoarce la tine, pentru a te confunda, inca o data, cu El. Pentru ca nu esti altceva decat El. Nu ai fost si nici nu vei fi.

    Experienta e o alta discutie…

    Cine va citi printre randuri poate va surprinde ceva pentru el, daca nu, se poate sa ai si tu o experienta directa cu Braco, in 4 martie, pentru ca va reveni in Romania: aici. Braco da cu siguranta o alta profunzime si dimensiune expresiei: “Ochii sunt ferestrele sufletului”.