•  Navigation
  • Cand trezesti viata la Viata!

  •  Universul este unitate, armonie, lumina. In pantecul sau, fiecare frecventa unica se armonizeaza cu cealalta, esenta fiecaruia se integreaza in tot, este ea insasi si totusi face parte din acel rotund la care contribuie clipa de clipa.

    Atunci cand iti linistesti mintea si intri inauntrul tau pasind in liniste, scufundandu-te in liniste, devenind Linistea insasi, atunci, in acea stare meditativa, devii capabil sa simti cumva, chiar daca nu in toata profunzimea sa, aceasta unitate luminoasa a Universului din care faci parte. Zgomotul mental care iti aseaza in mod continuu si haotic atentia, pe diverse aspecte disparate de suprafata ale realitatii, te impiedica sa iti simti apartenenta la Tot, te impiedica sa iti constientizezi Lumina interioara.

    Daca lumea ti se pare urata, banala, daca culorile sale sunt sterse si sunetele sale non-armonioase, atunci intelege ca lucrurile stau astfel pentru ca din tine nu se revarsa destula lumina asupra lor.

    Daca ochii tai nu daruiesc, daca din ei nu curge lumina, culorile lumii in care traiesti vor fi sterse. Ele nu sunt defapt nici sterse nici aprinse, ele sunt asa cum le vezi tu, in functie de cata lumina interioara reversi asupra lor. Cand lumina curge din ochii tai ca un rau lin peste ceea ce te inconjoara, aceasta umple totul de stralucire. Realitatea ta capata Viata, culorile devin mai vii, extraordinarul apare acolo unde mai pana ieri totul parea banal.

    Daca urechile tale nu daruiesc, daca din ele nu curge lumina, sunetele lumii vor parea iritante sau cel putin fara armonie, fara profunzime. Acestea nu te vor atinge pentru ca nici tu nu le atingi cu Lumina ta. Cand, in schimb, din urechile tale tasneste Lumina, cand radiezi lumina, „ca prin magie” incepi sa asterni Divinul peste sunet si el devine profund pentru tine, pentru ca ii daruiesti profunzime, pentru ca il asculti din adancul Fiintei tale.

    Daca mainile tale nu daruiesc Lumina, daca prin ele nu curge lumina atunci cand ating, totul pare inert, senzatiile vii nu mai exista. Tu dai viata celor ce te inconjoara. Tu dai viata ierbii, tu dai viata celui din fata ta, tu dai viata copacilor. Daca tu atingi cu degetele „moarte” nu ai cum sa simti Viata. Daca prin tine circula Lumina si din degetele tale se revarsa lumina, mana ta devine Vie si tot ce atingi capata viata, capata simtire.

    Lumina interioara trebuie sa fie constientizata si lasata sa circule prin noi. Astfel totul se trezeste la viata, astfel ne trezim la viata, devenim Vii. Mintea nu poate constientiza plenar aceasta lumina, pentru ca mintea este doar un instrument. Ea este utila, dar este numai un instrument. Mai mult decat atat, mintea noastra nu este curata ci corupta, plina de programe care distorsioneaza puternic Adevarul despre adevaratul Tu. Si atunci, daca mintea distorsioneaza adevarul despre tine, cum sa ajungi prin aceasta la Esenta ta, la Lumina? Doar educandu-ti si linistindu-ti mintea poti trece dincolo de barierele sale, poti deschide portile Universului din care faci parte, abia atunci iti poti constientiza natura si apartenenta la Tot. Linistirea mintii cere exercitiu, cere constanta dar darul pe care ni-l aduce este unul nepretuit. Acel dar esti Tu insuti. Astfel te descoperi in toata splendoarea ta.

    Iubeste-ti mintea, caci ea este un instrument fara de care nu ai putea experimenta aceasta realitate. Dar educ-o si nu te identifica cu aceasta. Accept-o, multumeste-i ca exista, dar recunoaste ca ea este acum asemeni unui copil razgaiat care trebuie sa se maturizeze. Maturizarea mintii se atinge prin exercitiul meditatiei, al linistirii, prin deprogramare si prin transcendere. Abia atunci mintea ta va deveni cu adevarat utila. Abia atunci ea nu va mai fi un obstacol pentru Lumina interioara care, tasnind si radiind din Esenta ta, se va putea revarsa peste tot ce inseamna realitate inconjuratoare. Atunci totul va straluci, sunetele vor deveni o simfonie armonioasa si inaltatoare, culorile vor devenii Vii, vor avea stralucire iar atingerea ta care daruieste lumina, va primi inapoi Viata. Atunci vei trai experienta impartasirii. Pana atunci, doar vrei sa iei. Ochii tai vor sa ia frumusete, dar nu daruiesc frumusetea Luminii tale, urechile tale vor sa ia armonie din exterior, dar nu daruiesc armonia Luminii, mana ta vrea sa capete senzatii, dar nu daruieste Viata. Cand Lumina tasneste din tine prin fiecare por, atunci impartasesti, tu daruiesti Lumina si realitatea exterioara iti raspunde cu Viata, cu frumos, cu sublim.

    Nu te invinovati si nu te descuraja daca inca nu radiezi din Centrul fiintei tale, dar fa din asta o tinta, un scop, o directie si bucura-te de Calatoria inspre acolo, bucura-te de fiecare nuanta, de fiecare sunet, de fiecare atingere care prinde Viata si Sens pe masura ce reusesti sa emiti mai multa Lumina in orice moment al existentei tale.

     Cu drag!