•  Navigation
  • Capcana lui „trebuie”...

  •  

    „Trebuie” – sa te imbraci, sa mananci, sa te speli, sa stergi praful, sa muncesti

    „Trebuie” – sa vorbesti frumos, sa saluti, sa te comporti intr-un anume fel

    „Trebuie” – sa…sa…sa… si lista poate continua la infinit, pentru ca societatea, parintii, bunicii, scoala, apropiatii, cunoscutii si necunoscutii, ne-au invatat ca TREBUIE. De ce? Pentru ca si ei la randul lor au invatat ca TREBUIE si, au mai invatat ca, ca daca cumva nu faci ceea ce trebuie, intri in “mari” probleme, te faci de ras, nu razbesti in viata, nu „esti in rand cu lumea” (asta fie vorba intre noi e cea mai tare dintre toate!) si tot asa, astfel incat, acest trebuie devine deja o premiza pentru supravietuire si implinire. Deci sa reluam putin aceasta idee la care s-a ajuns: trebuie a devenit una dintre premizele importante pentru supravietuire si implinire!!!!! Cum vi se pare aceasta intelegere a realitatii? Cum va suna? Cate zabrele construieste acest mod de a vedea lucrurile in jurul propriei vieti, in jurul propriei experiente, in ce colivie inchide omul si dreptul sau la a EXISTA?

    Aceasta tiranie a lui trebuie, pe ce loc plaseaza SIMTIRILE, vocea sufletului care de foarte multe ori contrasteaza cu obiectivele lui trebuie si pe care o inhibam pentru ca… trebuie!

    Cu alte cuvinte, inca de mic, incepi sa iti inhibi orice inseamna intuitie, orice dorinta nascuta din vartejul sufletului, orice pornire naturala, orice simtire pentru ca inveti si, mai apoi, ajungi chiar sa te convingi ca trebuie sa fii, sa faci, sa accepti lucruri pe care la nivel intuitiv nu le simti conforme cu ceea ce ESTI, dar pe care incepi sa le inghiti pornind motorasul unui conflict interior intre ceea ce trebuie si ceea ce simti, conflict launtric pe care il vei purta cu tine intreaga viata rezultand in tot felul de dezamagiri, frustrari, diminuare sau chiar absenta a bucuriei, povara a cotidianului, angoase si lista poate sa continue.

    La asta duce tirania lui „trebuie”. La asta duce lipsa de masura si echilibru intre „trebuie” si „e bine” sau „imi place” sau „simt ca rezonez cu aceasta”. Orice lucru pe asta lume are un rol, motiv pentru care, probabil ca si acest „trebuie” despre care vorbeam mai sus, are insemnatatea si aplicabilitatea sa in anumite situatii, dar ca orice lucru care iese din zona de echilibru si cade in zona de tiranie si exces, devine problematic si extrem de limitator atunci cand nu este folosit cu masura cuvenita.

    Cu toate acestea, „trebuie” nu este un concept ce poate fi eliminat brusc si asta pentru ca am acceptat sa convietuim cu el de foarte foarte multa vreme, l-am introdus in aproape orice coltisor si aspect al vietilor noastre si o renuntare brusca la acesta, ar duce, probabil, la haos. Mai mult, am facut o gramada de alegeri in viata (cariera, locul in care traim, relatii etc…) bazandu-ne pe ideea de „trebuie”, am ales foarte multe din aspectele experientei noastre pentru ca „trebuie”, motiv pentru care, renuntarea brusca la aceasta idee ar presupune foarte mult curaj si putere din partea noastra, deoarece ar duce la o schimbare atat de brusca, cu implicatii uneori destul de mari si chiar problematice, la care ar trebui sa fim gata sa facem fata, in mod asumat. Nu numai pentru ca, renuntand la “trebuie”, ne-am schimba viata la 180 de grade, dar si pentru ca aceasta schimbare ar afecta si pe toti cei implicati, din jurul nostru, care la randul lor si-au bazat alegerile pe „trebuie” si nu ar intelege desigur pasul si decizia noastra de a vira catre o noua directie condusa de „simt”, „e bine”, „intuiesc”, „imi aduce implinire sufleteasca” si, eventual, putin „trebuie”. Dar, cine are puterea si intelepciunea necesara, este liber sa o faca, insa repet: in mod constient si asumat.

    Si inca ceva, cand decidem sa renuntam la „trebuie”, este bine sa fi lucrat sau sa lucram cu noi insine, in asa fel incat sa fim sau sa devenim cu adevarat capabili sa auzim vocea propriului suflet, fara a risca sa cadem in capcana unor porniri care nu vin din simtiri reale, care nu isi au sursa in esenta noastra, ci care se nasc dintr-o simpla razvratire de moment, importiva lui „trebuie”. Nu am face altceva decat sa cadem intr-o alta extrema si, dupa cum spuneam, echilibrul este intotdeauna solutia optima.

    In consecinta, pentru a reduce  aceasta putere exagerata a lui „trebuie” care a hipnotizat, pana in prezent, mase intregi de oameni, imagineaza-ti pentru cateva momente, cum ar arata viata ta fara sa „trebuiasca” sa faci ceva sau sa fii intr-un anume fel. Daca reusesti sa iti inchipui acest scenariu, sa te vezi ducand o viata lipsita de „trebuie”, atunci esti pe calea spre echilibru. Daca nu reusesti nici macar sa iti imaginezi asa ceva, daca lipsa lui „trebuie” din viata ta, te face sa te simti dezorientat si debusolat, fara directie si scop, atunci inseamna ca ai de lucrat cu tine putin mai mult, inseamna ca nu ai stat niciodata sa te asculti pe tine insuti, ca nu stii cum suna vocea sufletului tau, ca nu iti cunosti valorile personale si autentice (decat pe cele impuse), ca nu te cunosti si ca e bine sa incepi sa faci cunostinta cu tine insuti pentru a vedea daca ceea ce faci si ceea ce esti pentru ca „trebuie”, te defineste cu adevarat.

    Eliminarea sau utilizarea minima a lui „trebuie” din vietile noastre, aduce cu sine si un imens grad de libertate dar si de responsabilitate si constientizare si nu toti sunt gata sa traiasca si sa isi asume acest nou mod de viata. Intr-adevar, tirania lui „trebuie” ne anihileaza sau ne umbreste foarte mult autenticitatea si esenta, dar, dintr-un anumit puct de vedere este comoda deoarece toata responsabilitatea pentru propria nefericire si propriile nereusite sunt aruncate asupra acestui cuvant, asupra acestui concept, in virtutea caruia suntem absolviti de orice responsabilitate pentru ca „trebuie”. Atunci cand luam o decizie fiind convinsi ca „trebuie” si aceasta este total neconforma cu ceea ce sufletul nostru simte, cu directia pe care o intuim la nivel de sine profund, iar aceasta alegere luata pentru ca „trebuie”, contrara simtirilor noastre ne aduce nefericire care, sa spunem ca, in unele cazuri, atinge cote maxime sau devine insuportabila, daca apare cineva care ne spune „stii, defapt nu trebuia, tu singur ai ales, dar aveai inca alte zeci de optiuni si variante”, cand apare o astfel de persoana care ne plezneste in plin aratandu-ne iluzia lui ”trebuie”, prima reactie este aceea de a ne justifica si mai asiduu prin ideea de „trebuie”, de a ne apara, refuzand sa acceptam faptul ca niciodata, defapt, nu a trebuit sa facem nimic. Ca tot ceea ce facem, absolut totul, reprezinta o alegere libera si aceasta libertate este reala, desi ne este greu sa o imbratisam pentru ca implica constientizarea a ceea ce facem si asumarea, la toate nivelurile, a consecintelor si a alegerii in sine.

    Asadar, odata ce invatam sa devenim constienti de iluzia lui „trebuie”, odata ce incepem procesul de autocunoastere si deschidere, prin care incepem sa ne descoperim pe noi, cei autentici, incepem sa cunoastem valorile care tin intr-adevar de sinele nostru profund, dincolo de cele impuse artificial, odata ce incepem sa simtim, sa ne auzim vocea sufletului si sa ii dam voie sa ne ghideze, odata ce intelegem sa incepem sa alegem constient si liberi de impuneri de plastic, abia atunci, putem reintroduce, cu masura cuvenita, ideea de „trebuie” in viata noastra, in mod sanatos, abia atunci, poate sa existe, ici colo, atunci cand chiar este cazul, cate un „trebuie” moderat, dar sub o cu totul si cu totul alta lumina…

    Idealul este sa eliminam total ideea de trebuie dar aceasta eliminare nu se poate produce decat treptat, prin constientizarea legilor universului, prin deschiderea sufletului, prin limpezirea mintii, prin curatirea societatilor si a comunitatilor, prin maturizarea noastra a tuturor la nivel de constiinta. Va veni si acel moment si este spre binele nostru al tuturor sa incepem sa facem pasi consecventi in acea directie, si de ce nu, sa incepem sa folosim cu moderatie cuvantul “trebuie” fata de copii nosti, pentru a evita ca si acestia sa intre in jocul unei vieti majoritar impuse si construite artificial inafara lor!