•  Navigation
  • Cere-ti si iti vei da!

  • Pentru a schimba intr-adevar lumea in care traim, avem nevoie sa schimbam baza principiilor si a mentalitatii dupa care ne ghidam astazi viata. Vechea paradigma a avut rolul sau, cel de a experimenta contrastul din care am invatat enorm la nivel de experinta, traire si informatie. Aceste invatari nu se pierd, ele reprezinta cunoasteri acumulate care raman cu noi pe parcursul evolutiei noastre.

    Acum insa simtim cu totii ca dorim o schimbare. Cum atingem aceasta schimare si cum am putea sa o acceleram?

    In primul rand am fost invatati ani la randul ca persoana noastra nu este importanta si nu poate face mare lucru. Jucand rolul „neputinciosului”, dar totusi simtind undeva in sufletul nostru o nemultumire pentru modul in care stau lucrurile, am inceput sa cerem. Multi dintre noi cer, cer o schimbare, o cer lui Dumnezeu, o cer Ingerilor, o cer guvernului, o cer celor din jurul lor, critica, observa cea ce nu merge dar prea putini incep sa isi revendice propria valoare, putere personala si sa schimbe ceva in ei insisi. Cu cerutul nu vom ajunge niciodata nicaieri. Invata sa ceri cat mai putin si sa faci cat mai multe schimbari in tine, prin efort propriu, din motivatie proprie si entuziasm personal. Daca ti-ai pierdut motivatia, entuziasmul si puterea, cauta-le, dar cauta-le realmente si le vei regasi, garantat!

    Asta nu inseamna ca nu ai avea dreptul la ceea ce ceri. Din contra: ai dreptul la tot ceea ce ceri!!! Dar acele lucruri nu ti le va putea da nimeni asa cum ti le poti darui tu. Nu sta in firea lucrurilor sa ti le dea ceilalti pentru ca sunt lucruri care exista deja in tine si pe care trebuie sa inveti sa le dezvolti tu insuti. Aceasta lucrare cu sine reprezinta o crestere reala. Cunosc multi „critici mintosi” dar ei nu realizeaza ca limitandu-se la aceasta atitudine, nu vor reusi niciodata sa schimbe nimic, ingradindu-se singuri. Ei asteapta de la altii, observa la altii dar se uita pe sine, partea cea mai importanta a ecuatiei.

    Daca vrem sa schimbam ceva ar fi bine sa incetam sa mai cerem altora sa ne aduca bucurie, liniste si implinire. Cu cat mai multi dintre noi vor incepe sa isi redescopere aceste daruri in interior, sa le dezvolte si sa le exprime, cu atat mai mult vom putea pune bazele unei societati altfel, mai armonioase, mai sincere, mai aproape de esenta.

    Odata ce ti-ai asumat responsabilitatea pentru propria ta viata si pentru partea ta de contributie la intreg, odata ce ai inceput o munca consecventa cu tine insuti, o munca de autocunoastere si autocizelare, poti incepe, nu sa ceri ci sa iti exprimi propriile nevoi si dorinte.

    A iti exprima propriile nevoi si dorinte dintr-o pozitie de om echilibrat si aproape autosuficient, este cu totul altceva decat a cere. Reflecteaza la aceasta diferenta! Cand ceri, esti dependent, iti negi puterea personala, cand iti constientizezi propria putere si stralucire dar iti exprimi necesitatile si dorintele fara ca bucuria ta sa depinda de acestea, atunci incepi defapt sa interactionezi. O interactiune armonioasa nu presupune relatii de dependenta.

    Cand iti apare in minte indemnul „Cere si ti se va da!” ce simti? Cum vezi tu aceasta afirmatie imperativa? Incearca sa o sondezi in profunzime. Simplul fapt ca ceri si automat ti se si da, inseamna ca esti atat de valoros si important in ecuatia intregului incat stii sigur, ai credinta ca vei primi. Doar atunci poti „cere si ti se va da!”, doar daca iti constientizezi aceasta valoare si ai aceasta credinta. Aici este vorba de credinta. Nu poti cere oricum, de pe orice pozitie. Nu pentru ca Dumnezeu e „rau” si nu iti da oricum, ci pentru ca asa este firea lucrurilor si atunci cand tu o intelegi deformat, nu poti aplica aceste principii in speranta de a obtine un rezultat firesc. Nu poti cere, deci, de pe pozitia omului lenes, care si-a cedat propria putere si responsabilitate celorlalti, sa te consideri mic si total neputincios si sa astepti sa „ti se dea”. Nu. Trebuie sa ai credinta si pentru a avea o credinta reala trebuie sa stii cine esti, sa te cunosti, sa te re-cunosti!

    In momentul in care incepi munca de autocunoastere, care este defapt un proces continuu al devenirii, odata ce ai intrat si ai patruns in profunzimile tale, nu mai ceri, ci iti exprimi nevoile si dorintele. Si mai mult, stii ce dorinte sa exprimi si stii ca acele dorinte sunt profunde, tin de centrul fiintei tale, sunt legate de misiunea ta personala, te pun pe un anumit drum, unul care nu mai este haotic, conjunctural, ci un drum constient, asumat, pe care, fiecare pas pe care il faci, te implineste in fiecare clipa. Pana atunci cererile tale sunt intamplatoare, haotice si lipsite de un Sens real. 

    Ne-am invatat si copiii sa spuna „vreaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau!!!” si i-am invatat ca imediat primesc ceea ce cer din aceasta postura de rasfat inconstient. Ce amprenta va purta aceasta „invatatura” asupra personalitatii lor viitoare? Ce efect are lipsa noastra de constientizare, nu numai asupra noastra dar si asupra generatiilor ce vor urma? Fara sa vrem ii invatam sa ceara fara sa se gandeasca, sa depinda de altii si sa se enerveze daca nu primesc. Sau mai exista o varianta: cea in care ii lasam sa ceara si nu le dam, dar ii certam pentru ca sunt obraznici, insa fara a le da prea multe lamuriri si explicatii, lasandu-i sa creasca cu frustrari care se vor manifesta mai tarziu. Si asta pentru ca asa cum nu incercam sa ne cunoastem pe noi, nu incercam, cu adevarat sa ii cunoastem nici pe ei, asa cum nu ne invatam pe noi insine sa ne inteleptim, sa intelegem de ce vrem un anumit lucru, in ce scop, cu ce Sens, il putem sau nu obtine si altfel, il putem sau nu crea noi insine? Tot asa, nici pe ei, nu ii invatam sa faca aceste analize ale propriilor porniri si ajung sa perpetueze cercul vicios in care noi ne invartim la momentul prezent.

    Asadar, cand simti ca ceva este in neregula si, in virtutea obisnuintei, iti vine sa ceri, opreste-te o clipa si incearca sa te intelegi. De ce ceri, in primul rand? Chiar este necesar sa ceri? Nu iti poti rezolva tu insuti cererea? Apoi incearca sa intelegi daca cererea in sine este una pertinenta, daca are intr-adevar Sens, profunzime, daca este venita din conditionari, daca are un fond de obisnuinta sociala etc… Daca intr-un final consideri ca nu poti sa te ajuti singur si ca ceea ce ceri este important cu adevarat, apeleaza la ajutor, dar invata din acel ajutor, incearca sa faci in asa fel incat sa nu mai ai nevoie a doua oara de el, incearca sa faci in asa fel incat sa nu devii dependent de acel ajutor.

    Foarte, foarte multe probleme din ziua de astazi vin dintr-o traire superficiala si dintr-o lipsa acuta de autocunoastere! Este esential sa te cunosti pe tine insuti, apoi pe ceilalti si sa parasesti cat mai mult periferia, stratul de suprafata al vietii.

    Cu drag!