•  Navigation
  • Codul bunelor maniere vs. Codul Fiintarii - roboti educati vs. Suflet exprimat

  • „Calitatile supreme ale omului au fost sacrificate”  (OSHO)

    Am ajuns „cu bine” in secolul XXI si zice-se ca am evoluat. Si da, intr-un fel am evoluat, dar nu cat am vrea noi, probabil, sa credem. Pentru ca daca trecem dincolo de realizarile tehnologice si privim la cat din Centrul Fiintei noastre se exprima realmente, astazi, in viata de zi cu zi, mai avem cale lunga de parcurs pana la o evolutie majora.

    Valoarea Sufletului nostru este inca ramasa nedescoperita. Aceasta nu este inca recunoscuta cu adevarat la nivel de mase, pentru ca alte aspecte ce tin de viata materiala, aspecte ce tin de actul strict al supravietuirii in cadrul unui sistem artificial sunt considerate preponderent importante, iar majoritatea timpului pe care il avem la dispozitie este pus in slujba acestor fatete ale existentei noastre. Suntem preocupati in continuu si majoritar cu propria integrare in sistemul din care facem parte. Din ce motive? Din ratiuni de supravietuire. Cu alte cuvinte, pentru ca „trebuie”. Trebuie sa ne hranim, trebuie sa avem un loc in care sa traim, trebuie sa castigam pentru a ne hrani si pentru a continua sa avem un adapost. Evolutia care s-a produs pana in acest moment nu reprezinta decat o dezvoltare a sistemului propriu de supravietuire, o nuantare si o cizelare a acestuia. Despre „existenta”, „viata”, „fiintare” in adevaratul sens al cuvantului nici nu se pune problema. Defapt, in mare parte, acestea ne sunt notiuni straine, filosofii, mofturi, devieri de la „normalitate”, o normalitate construita care ne-a fost servita de-a gata si pe care am imbratisat-o pentru a supravietui. Si noi nici macar nu ne dam seama de toate acestea.

    Oamenii au inca nevoie sa fie convinsi ca energia exista, ca vibratia fiecarui lucru in parte este reala, ca emotiile negative exista si ca acestea au o frecventa care le influenteaza viata, atat pe a lor cat si pe a celorlalti, inca mai au nevoie sa fie convinsi de existenta Sufletului lor. Ironic nu? Cea mai vie parte din noi, esenta noastra, energia din care suntem facuti si care sta la baza intregii existente, Sufletul nostru, toate acestea fara de care nu am exista sunt inca ingropate sub un maldar de episoade superficiale ale vietii sau, de multe ori complet ignorate. De ce? Pentru ca energia, Sufletul, Esenta, nu se afla in exterior, nu sunt vizibile in mod grosier ci sunt aspecte pe care le gasim in interiorul nostru si nu numai, le putem descoperi doar atunci cand invatam sa trecem dincolo de suprafata si sa ne rafinam simturile, dar mai ales sa ne intoarcem catre adancul fiintei noastre, sa echilibram aceasta orientare catre exterior prin obisnuinta de a privi profund in noi.  

    Preocuparea pentru supravietuire nu este gresita, dar preocuparea exclusiva pentru supravietuire ne tine la suprafata a ceea ce Suntem. Aceasta trebuie neaparat echilibrata cu preocuparea pentru a FI, la nivel de Suflet.

    S-a inventat „Codul bunelor maniere”. Acesta are, pe de o parte, rolul si valoarea sa. El aduce o oarecare ordine in haosul derivat din acest stil de viata inclinat strict catre partea materiala a existentei. Intr-un fel incearca sa domine egoul, sa ii puna capastru, sa il tina in frau si sa il impiedice de la a mai face ravagii. Dar, din pacate, ramane la suprafata problemei. Codul bunelor maniere reprezinta o serie de reguli artificiale, bazate pe o eticheta de plastic, fara substanta si fara a avea la baza intelegerea profunda a motivului pentru care este bine sa ne comportam intr-un anumit fel. Maniera reprezinta un mod de a face ceva. Maniera nu ia in calcul cuvantul „a fi”. Nu te invata sa Fi. Te invata sa faci fara a Fi. Tu poti sa Fi gol, plin de frustrari si tristete launtrica, prizonier al maniei si revoltei, iar peste aceasta stare deplorabila de a fi, ti se aseaza o serie de reguli despre cum sa faci. Sunt practic instrumente care ne ajuta doar sa construim alte si alte masti, unele frumoase, intr-adevar, dar care ajung, in cele din urma, sa ne stirbeasca unicitatea, autenticitatea, sa ne lase ignoranti in ceea ce priveste aspectele profunde ale fiintei noastre, sa reprime umbra din noi. Ori umbrele reprimate si ne-transformate in intelegere pentru a fi transcense duc doar la eventuale deversari violente sau la existente plafonate in care rutina „ucide” vocea Sufletului, sau o „sufoca” in asa fel incat aceasta, cea mai vie parte din noi, nu mai razbate prin fiinta noastra, robotizand individul, integrandu-l intr-un sistem la fel de robotizat. Devenim niste robotei ordonati si cum se cade, dar tot robotei suntem.

    As inlocui Codul bunelor maniere cu Codul bunului simt, sau cu Codul Fiintarii.

    In loc sa creem noi uniforme, mai bine sa incercam sa ajutam omul sa isi descopere Lumina interioara, in loc sa il invatam sa faca si sa se comporte intr-un anumit fel, indiferent de starea lui interioara, in loc sa il fortam sa se comporte educat, ar fi mult mai util sa il ajutam sa descopere acea parte din el care va emana, in mod natural, acceptare, iubire, bun simt si alte asemenea.

    „Uniforma” ucide unicitatea fiintei. Este frumos sa salutam persoanele cu care ne intalnim, dar ce ar fi sa le explicam copiilor nostri, de pilda, de ce este bine sa facem acest lucru? Stiu ei ca cei cu care se intalnesc sunt Suflete, ca si ei, Suflete care traiesc ascunse sub „costumul” pe care il poarta si care ii impovareaza? Ca actul salutului inseamna „suflete, te vad, te simt, te recunosc ca fiind parte din Creatie si ma bucur pentru ca acum te intalnesc”? Stiu ei ca un salut este cu atat mai frumos cu cat este acompaniat de un zambet sincer si stiu ei cum se ajunge la a „zambi” din inima? Stiu ei valoarea inimii si cum pot face sa ajunga la ea dincolo de conditionarile si dificultatile vietii, sa o lase sa se exprime realmente, libera si nestanjenita? Si apoi exista moduri si moduri de a saluta, asa cum exista si moduri si moduri de a zambi. Sufletul naste poezie si aceasta poezie poate sa se exprime prin fiecare dintre noi de o maniera unica, nuantata, atunci cand invatam sa ii dam curs.

    De ce trebuie sa stam intr-un anumit fel, de ce trebuie sa facem toti la fel, de ce trebuie? Pentru ca inca nu dam valoare Sufletului si naturii noastre reale. Pentru ca inca avem straturi, straturi groase de ceata care ne induc in eroare, care ne fac sa credem ca existenta noastra se reduce la o banala lupta pentru supravietuire, la acumulari materiale nesfarsite prin care ne satisfacem egoul ne-educat in a intelege si in a comunica cu Sufletul, adept al viziunii separarii si incrancenarii. In acest caz, pentru a evita haosul total trebuie sa fim tinuti in frau. Dar daca vrem sa evoluam realmente, este necesar sa trecem dincolo de aceste reguli artificiale aplicate egoului, dincolo de suprafata lucrurilor si sa patrundem in Suflet, in complexitatea Fiintei si de acolo sa lasam sa se nasca armonia si ordinea naturala, fireasca naturii reale a omului.

    Filosofii? Poate. Pentru cine priveste doar la suprafata vietii, da. Pentru cei ce inteleg oarecum ca sunt mai mult decat carne si oase, dar privesc cu lipsa de speranta la ignoranta care stapaneste lumea la nivel de mase, iarasi da. Toate cele de mai sus pot parea filosofii. Si totusi, atata timp cat ramanem la suprafata existentei, prizonieri ai sistemului de supravietuire, nu vom sti sa existam cu adevarat, vom continua sa fim o mare de egouri deconectate de Suflet, egouri ce trebuiesc tinute in frau printr-o serie de reguli care sufoca Fiinta. 

    Invata semnificatia profunda a salutului, ratiunea profunda care sta la baza respectului, intelege printre altele si faptul ca respectul fata de ceilalti este nul daca nu exista in primul rand respectul fata de sine, invata semnificatia profunda a zambetului, a curateniei, a armoniei si vei vedea ca vei deveni de la sine un Cod al bunei Fiintari

    O zi inteleapta!