•  Navigation
  • Compasiunea NU este o practica ci parfumul firesc al Esentei noastre. Sarbatori fericite!

  • Una dintre baghetele magice cu care putem contribui la ridicarea nivelului de constiinta pe acest Pamant este „compasiunea”. Compasiunea este cea care ne apropie cu adevarat de ceilalti, cea care rupe divizarea, cea care apropie inimile si deblocheaza lacatele ce ne tin separati  unii de ceilalti, captivi in propriul ego.

    De aceea, in aceste zile de Sarbatoare, va propunem sa intram mai adanc in Sensul compasiunii pentru a intelege cum o putem aduce realmente in manifestare in vietile noastre. Dincolo de mesele de Pasti, dincolo de cadouri si discutii de suprafata intre prieteni sau membrii familiei, haideti sa intram putin mai adanc inauntrul nostru si daca tot consideram Pastele ca fiind o Sarbatoare Sfanta, haideti sa coboram in Fiinta noastra si sa atingem Divinul interior, sa intram putin in Adevarul a ceea ce Suntem. O Sarbatoare traita la periferia Fiintei nu inseamna nimic, nu inseamna decat praf, plastic, rutina. In principiu, daca ne-am intelege adevarata natura, nu am avea nevoie de sarbatori punctuale, caci intreaga noastra viata, clipa de clipa ar fi o Celebrare a existentei. Dar suntem prinsi in angrenajul sistemului, in limitele unei vieti traite prin prisma vehicolului minte-corp si atunci ne creem aceste momente, aceste Ferestre catre noi insine, catre Divinul din interior la care simtim nevoia sa privim din cand in cand, pentru ca la un anumit nivel acea parte din noi, Esenta noastra, ne atrage, ne trage catre ea, catre Adevar, oricat de prinsi am fi in uitare.

    Asadar: compasiunea. Pasiunea si compasiunea au la baza aceeasi energie. Pasiunea este doar compasiunea de o calitate mai precara. Pasiunea este o treapta catre compasiune, pasiunea este a omului care face, este un vartej, o energie interioara care ne canalizeaza totalmente catre un ceva de care ne simtim atrasi de o maniera aparent inexplicabila. Dar cum se transforma pasiunea in compasiune si mai ales de ce sa facem aceasta transformare?

    Ca sa raspundem acestor intrebari, este necesar sa intelegem ca, compasiunea reprezinta o forma mult mai inalta calitativ a energiei pasiunii. Daca pasiunea implica a face, pentru ca implica o dorinta puternica, o nevoie de un ceva sau cineva fara de care nu ne simtim impliniti, compasiunea trece dincolo de toate acestea, compasiunea este in adevaratul sens al cuvantului o stare de a fi care emana in jur acceptare, intelegere si iubire naturala, o stare de a fi din care decurg actiunile in mod firesc, fara efort si fara pretentii de raspuns. Pasiunea este limitata la o persoana, la o activitate sau la un obiect. Compasiunea nu are limite, ea este Universala, compasiunea inglobeaza tot, ea este plenara, totala. Si cum poti sa ajungi realmente la a include totul doar prin „a face”? Nu poti, pentru ca actiunea limiteaza, ea este directionata si limitata. Poti ajunge la adevarata compasiune doar printr-o stare de a fi, iar starea de a fi, a fi una cu totul, in pace, liniste si acceptare fireasca nu apare decat prin intermediul meditatiei. De aceea, compasiunea nu este ceva ce poate fi practicat, atata timp cat prin practica intelegem doar actiune sau lucrul cu mintea si cu comportamentele derivate din structura mintii noastre. Mintea in sine este limitata, aceasta nu poate ajunge sa practice compasiunea reala, ea genereaza sentimente, ea poate genera pasiunea pentru ceva sau cineva dar datorita programelor si conditionarilor pe care le contine, ea nu poate atinge Universalul. Ea poate ajunge sa imite compasiunea, dar nu va genera niciodata, de una singura, compasiune. Compasiunea apare atunci cand Esenta noastra, dincolo de constructiile mentale, incepe sa se reveleze, sa emane din noi. Si pentru a ajunge sa lasam Esenta sa emane, este nevoie sa intram intr-o zona de liniste interioara, in care limitele mintii sa fie transcense. Acest lucru este posibil prin meditatie. Atentie, insa, la tipul de meditatie practicat. Fiecare tip de meditatie are rolul sau. Meditatia ghidata este pentru minte. Meditatia de concentrare pe un obiect poate duce la linistirea mintii, insa nu te ajuta sa te deschizi catre Infinitul din tine. Meditatia pe care o poti practica zilnic pentru a te apropia de Esenta a tot ceea ce Este si Esti, este cea in care devii observatorul neutru a tot ceea ce se intampla. Aceasta este o meditatia care include si nu exclude, este o meditatie a iubirii si compasiunii pentru ca iubirea include, inglobeaza, accepta totalitatea, este totalitatea. Nu este greu dar nici usor. S-ar putea sa nu reusesti inca de la prima incercare, dar poti continua sa exersezi si la un moment dat ceva magic se va produce inauntrul tau. Incearca zilnic sa iesi din minte, sa iesi din judecata si etichetare si pur si simplu sa privesti, sa asculti, sa mirosi, sa gusti, sa atingi. Nu da calificative, nu gandi sau spune ca este frumos sau urat, rau sau bun ci pur si simplu amintesteti ca tot ceea ce este in jurul tau este parte din Divin, este o manifestare a Divinului pentru ca asa si este. Totul, absolut totul este Creatie a Divinului, manifestare a Constiintei in diferite forme. Priveste, asculta, miroase si atinge aceste forme variate ale manifestarii fara interventia limitativa a mintii. Nu trebuie sa te inchizi intr-o camera, nu trebuie sa stai neparat in pozitie de Lotus ci trebuie doar sa lasi ceea ce este sa fie si sa exersezi observarea acestei constiinte in curs de manifestare. Pot aparea lucruri care te deranjeaza, care creaza in tine o emotie neplacuta. Priveste acea emotie, observ-o. Ea nu este cauzata de exterior, ea reprezinta o energie a agresiunii sau tensiunii prezente in tine, pe care exteriorul nu face altceva decat sa o activeze. Este o energie a separarii care exista inauntrul tau datorita unei vieti pe care pana acum ai trait-o in separare. Odata ce transcenzi mintea egotica, separarea incepe incet incet sa dispara si transformarea se produce. Astfel, incet incet isi face aparitia compasiunea. Compasiunea se naste din meditatie, este o consecinta fireasca a acestui tip de meditatie, precum parfumul unei flori se elibereaza in mod natural atunci cand o floare infloreste. Tu esti o floare. Prin meditatie infloresti si in mod natural, parfumul tau va incepe sa se raspandeasca in jur. Asa este si compasiunea. Ea nu cere efort, nu iti cere sa faci ceva, sa fii bun, sa te fortezi sa accepti, sa te fortezi sa iti pese. Acestea sunt imitatii, sunt falsuri. Compasiunea apare in tine in mod firesc in momentul in care tu incepi sa infloresti, sa iti deschizi petalele catre intregul Univers.

    Compasiunea inseamna sa ajungi sa simti (atentie, nu doar sa intelegi la nivel mental) ca Tu, copacii, animalele si semenii tai, ca Tu si intregul Univers sunteti facuti din aceeasi substanta, ca la un anumit nivel sunteti (suntem) UNA. Dar nu poti ajunge la aceasta intelegere realmente doar la nivel de minte ci este necesar sa transcenzi mintea si sa pasesti catre Universal.

    De aceea, compasiunea este intr-adevar o bagheta magica, este transformatoare, energia sa este magica, insa nu reprezinta o practica in acceptiunea comuna a cuvantului. Pentru a ajunge sa fii compasiune nu trebuie sa faci anumite lucruri, nu trebuie sa te fortezi sa simti intr-un anumit fel. Singurul lucru pe care trebuie sa il faci este sa treci dincolo de limitele egoului, iar aceasta trecere reprezinta un proces de crestere care are loc in timp, fara a te invinovati de eventuale esecuri sau nereusite dar si fara a renunta la cautare.

     

    Fie ca aceste zile de Sarbatoare sa aduca in voi Lumina, dincolo de obiceiurile institutionalizate. Pentru mine sacrificiul lui Iisus este unul simbolic, privesc la el ca la o renuntare completa la ego si o acceptare ultima si plenara a tot ceea ce se intampla si este, dar stiu ca El a putut face acest lucru pentru ca avea constiinta totala a adevaratei Sale naturi, era constient de cine si ce este dincolo de minte si corp, dincolo de viata in plan fizic. Acesta este un act extrem, nu trebuie sa facem intocmai, dar putem privi la el ca la o sursa de inspiratie.

    Cu drag!