•  Navigation
  • Cum gestionam propria reactivitate la judecata exterioara

  •  

    b

    Experienta fiecaruia este unica pentru simplul si evidentul motiv ca fiecare dintre noi este o exprimare unica a Constiintei.

    Nu numai ca fiecare experienta este unica, dar fiecare evolutie in parte, a fiecarui suflet, este de o complexitate uluitoare.

    La nivel de Constiinta, de Sursa, lucrurile sunt simple. In ultima instanta, cu totii suntem in esenta absolut, non-forma. Insa, acelasi lucru nu este valabil si la nivel de manifestare, unde, formele prin care aceasta Esenta alege sa se exprime sunt infinite.

    Cu alte cuvinte, nimeni nu poate cunoaste cu adevarat, in mod autentic, nuantat si profund universul meu interior, asa cum nici eu nu pot cunoaste in mod profund si nuantat universul tau interior. Ceea ce se vede din afara este doar coaja, suprafata. In plus de asta, ceilalti, chiar daca plini de bunavointa, vor privi la tine, la universul complex care se afla inauntrul tau, prin propriile filtre si lentile, adaugand imposibilitatii de a sonda aceasta complexitate uriasa care te caracterizeaza si o perspectiva deformata de propriile credinte, emotii si experiente de viata.

    Daca am inteles si am patruns cele expuse mai sus, intelegem in mod clar si definitiv de ce parerile celor din exterior nu ar trebui sa ne afecteze nici macar o secunda. Referintele exterioare exagerate sunt inselatoare si ne indeparteaza de contactul intim cu propria noastra fiinta unica si complexa. Petrecem o mare parte din viata lasandu-ne cuprinsi si uneori chiar invinsi de emotii negative derivate din interactiunile noastre cu ceilalti pentru ca de multe ori ne simtim judecati, neintelesi, respinsi. Ideea este sa intelegi ca a fi complet inteles de catre celalalt este cu adevarat o HIMERA. Acest lucru nu este in realitate posibil. Pretentia este din start una absurda in conditiile date.

    De ce spun lucrul acesta? Pentru ca, priveste: traim intr-o perioada in care contrastul inca domneste in lume. Perspectiva dualista a separarii functioneaza la tot pasul. Contactul cu natura noastra fundamentala este unul inca slab. In aceste conditii, perspectiva separarii, fricile derivate din aceasta, ne tin inca intr-o zona de umbra, confuzie si perspective deformate, zona din care este aproape imposibil sa construim relatii cu adevarat profunde si dialoguri sau comunicare reala. Nu stim inca ce inseamna sa ascultam, nu doar cu urechile ci si cu inima, intelegand ca nu suntem separati de interlocutorul nostru, nu avem inca destul antrenament in a fi transparenti si a privi cu adevarat, in mod intuitiv, non-violent si fara teama, cu intelegere si reala acceptare, deschidere si caldura sufleteasca prin celalalt si viceversa.

    Aceasta stare de fapt nu este permanenta. Lucrurile incep sa se smchimbe si se vor schimba cu siguranta, dar ritmul este inca cel care este. Este necesar sa intelegem ca, chiar si aceasta perioada din evolutia noastra este una necesara si acceptata in Constiinta pentru ca este o forma de experimentare ca oricare alta, o forma de invatare prin contrast care, dincolo de neplacerile de suprafata, in Realitate, imbogateste sufletul in cunoastere si experienta.

    Este necesar, insa, sa intelegem faptul ca in nici un caz, nu ne vom aduce o contributie reala la aceasta transformare continuand sa reactionam la opiniile sau la judecata celorlalti. Daca privesti cu sinceritate, iti potri da seama ca reactivitatea exacerbata care apare in momentul in care te confrunti cu judecata venita din exterior, te contracteaza, te face sa devii tensionat, mic, stramt, confuz, incrancenat (etc). Din aceasta zona nu ai cum sa contribui cu adevarat la schimbare, oricat de mult ai vrea sa faci asta. Di aceasta zona no poti contribui nici macar la propria transformare pentru ca esti prins in capcana, te invarti in cerc, in cercul reactie la reactie la reactie la reactie la reactie si tot asa. Pana cand decizi ca trebuie sa iesi din capcana. Cum iesi? Privind cu claritate la ce anume reactionezi! Reactionezi la judecata celuilalt. Priveste cine este celalalt. Parerea cui te doboara? Fiecare traieste in propriul univers interior, deocamdata. Celalt, ca si tine, de acolo vorbeste, de acolo arunca opinii si judecati. Priveste la majoritatea cazurilor in care te lasi afectat de o referinta externa. Sunt acei oameni constienti de Realitate, de natura lor fundamentala, au acei oameni o perspectiva cu adevarat matura si deschisa asupra existentei? Si mai cu seama, intreaba-te, intreaba-te de fiecare data, pana vei integra aceasta intelegere: poate aceasta persoana care ma judeca sa ma cunoasca acum, in acest moment CU ADEVARAT? Adevarul este ca nici noi nu ne cunoastem pe noi insine cu adevarat, daramite o alta persoana, in conditiile in care inca ne traim existenta prin prisma ideii de separare.

    Daca ai inteles ca nimeni nu te poate cunoaste (inca) in mod real, ca tu esti singurul care are acces si poate cunoaste si sonda propria realitate interioara, singurul care isi cunoaste povestea in nuantele de rigoare, ca celalalt nu poate vedea decat suprafata si pe aceea o interpreteaza in mod inconstient prin propriile filtre, atunci intelegi si ca nu mai ai de ce sa iei personal nici una dintre judecatile exterioare care vin spre tine, ca aceste judecati nu au de ce sa te afecteze pentru ca nu au o baza reala, solida, ele pur si simplu nu stau in picioare ci sunt doar vorbe aruncate la suprafata intr-o existenta inca traita la suprafata fiintei.

    Tot acest expozeu este menit sa te ajute sa te detensionezi, sa de destinzi, de rasufli usurat de povara judecatilor, sa iesi din incrancenare si din capcana reactivitatii. A nu se intelege, insa, ca nu mai trebuie sa luam in seama nici unul dintre mesajele care ne vin din exterior. Atentie: orice mesaj venit din exterior, fie el sub forma de judecata sau de acceptare, are un sens pentru noi. Ideea este ca nu are valoare absoluta. Este important sa stim sa gestionam  judecata exterioara cu maturitate si claritate. Daca am intelege ca fiecare mesaj de acest gen ne invata ceva despre noi insine sau despre lume, nu am mai fugi de el si am extrage din fiecare judecata venita de la ceilalti cate ceva util. Insa, nu o facem pentru ca reactionam, credem ca acea persoana are in mod real ceva cu noi si mai cu seama credem ca stie ce spune.

    Intelege ca cel care lanseaza o judecata la adresa ta nu stie intotdeauna ce spune, ca nu te poate cunoaste cu adevarat si ca nu face altceva decat sa exprime propriul sau adevar, care, in mare parte, nu are de-a face cu tine. Intelege ca nu o face cu rautate, pentru ca rautatea nu este decat o forma de INCONSTIENTA, o neputinta derivata din neconasterea propriei naturi fundamentale si, in consecinta, rautatea in sine, nu este cu adevarat voita, pentru ca ea nu ar putea exista intr-o zona de claritate si maturitate. Acestea fiind spuse, constientizeaza ca nu ai de ce sa iei nimic personal. Priveste la jucecati ca la niste opinii SUBIECTIVE  si atat. In acest fel vei vedea ca reactivitatea ta va inceta sa mai existe si vei mai observa ca dincolo de reactivitate, mentinanu-te in zona de echilibru si pace interioara, vei putea vedea si DARUL din spatele acelei judecati sau mesajul real pe care viata ti-l transmite prin intermediul sau.

    Cu drag!