•  Navigation
  • Cunoasterea interioara

  • Cine poate patrunde cu adevarat profunzimile cuvantului IUBIRE? Cine poate strapunge toate voalurile pe care, inainte de a veni aici, in mod constient ni le-am asezat peste simturi ca sa vedem lumea exact in modul in care o facem acum si aici. E o intrebare retorica desigur, iar raspunsul il vom gasi intr-o zi, pentru ca, se pare, suntem, ca toate manifestaril din acest Univers, cand pe o curba ascendenta, cand pe o curba descendenta, un roller-coaster ce e menit sa ne faca sa intelegem, sa acceptam, sa iertam, sa integram pentru… pentru ce oare? Pentru a ne armoniza in legaturile noastre cu ceilalti si de a continua sa evoluam in ritmul nostru in timp ce imbogatim experientele celorlalti cu cunoasterea dar si cu iubirea noastra.

    Postul acesta s-a nascut dintr-o “intamplare” dand peste o poza pe care un prieten necunoscut o posteaza pe facebook. In poza e un copil de o varsta la care numai bucuria si joaca ar trebui sa se reflecte in ochi, in schimb el radiaza cu totul altceva, o tristete profunda, o cautatura catre realmurile de unde spiritul lui liber si-a proiectat minunatia de suflet incoace, pe Pamant. Haideti sa contemplam impreuna putin acest tablou. Un pusti, plin de glod, ce traieste aproape de natura, pentru ca e evident in ce conditii traieste si care e marcat foarte puternic de ceea ce se intampla in jurul lui. Nu are instrumentele necesare sa poata sa vada lumea cu ochii unui intelept, inca. Asa ca o priveste asa cum poate si e “invatat” despre ce e in jurul lui de cei mai in varsta care sunt indoiti de greutatea traiului. O pastisa pentru suferinta…

    Oferiti copiilor vostri toata cunoasterea pe care o aveti in legatura cu cunoasterea interioara. Invatati-i sa se cunoasca si sa se accepte asa cum sunt si vor trai senini in orice lume vor mosteni, iar daca ii invatati si ca au toata puterea in interiorul lor, puterea de a schimba lumea, ei o vor face, vor face ceea ce noi nu vom fi reusit – desi eu stiu ca vom reusi. Par elemente disprate, insa, aceste elemente disparate sunt precum cioburi pe care le culegem pentru a ne construi fereastra catre lume, o fereastra care sa lase soarele sa intre, sa lase minunatia lumii sa ne lumineze, insa sa opreasca crivatul sau frigul lumii exterioare, ori ploaia rece. Metaforic vorbind desigur. Sa ne construim un adapost primitor si cald pentru noi in primul rand, un loc unde sa ne simtim bine si sa FIM. Un loc in care sa ii putem aduce pe ceilalti, radiind in jur IUBIRE, ACCEPTARE, IERTARE.

    Sa cugetam impreuna, contempland ceea ce vedem. Pornesc, dupa cum e firesc, de la coaja, de la fizic si observ un copil sanatos si bine hranit, murdar, poate de prea multa joaca, sau poate nu. Observ niste trasaturi puternice, urechi mari – semn de sanatate, de vitalitate, ceea ce e normal tinand cont ca traieste intr-o zona incercata – observ nisipul din spatele lui, observ niste ochi patrunzatori, plini de substanta si inteles. Apoi desigur, ca prin aceasta poarta ingusta trec dincolo si vad acea tristete de care vorbeam, poate obiectiva sau doar de moment, poate oboseala dupa prea multa joaca sau dupa prea multe dezastre si tragedii in familie. Si apoi merg si mai departe, scot ansa din agenda si masor. Deja trec dincolo de acel “Alam-al-mithal”, de tarmul magic acolo unde cine poate merge se transforma si devine de nerecunoscut sau cel putin ceva mai profund in unele capitole din viata. Si aici gasesc un spirit care a coborat in materie, asumandu-si rolul acesta, alegandu-si parintii si linia aproximativa de destin, impletita cu karma pe care a acumulat-o pana acum. Karma care se va manifesta din plin… in copilarie. Si privind profilul parintilor, privind nivelul de trai si de mediu in care se dezvolta, impreuna cu o observatie obiectiva si subiectiva dar si la nivel subtil, putem intelege putin din experienta acelui suflet, care este exprimarea unui spirit in evolutie. Desigur ca mai avem cateva “instrumente” prin care ne putem alinia la adevarul lui unic si personal si anume astrologia, sau poate putin si numerologia. Toate concura pentru a ne oferi parte din acele ciobulete care creaza oglinda interiora care este in acelasi timp si fereatra catre lume. Si in acest tandem constructie – deconstructie, reflectie – refractie, ne re-gasim fiecare dintre noi, curgand intr-un mod perfect pe raul destinului umanitatii, destinele noastre fiind impletiri ce creaza curentii navalnici sau domoli ai raului. Crede si simte aceste lucruri si vei fi pe jumatate liber. Cealalta jumatate o poti construi desenand o cruce minunata formata din: MEDITATIE, CONTEMPLATIE, RUGACIUNE si MANTRE/MUDRE.

    Poti lucra la partea fizica cu Yoga, sau practicand arte martiale (cu exceptia unor stiluri in care nu exista decat filosofia atacaului – desi niciuna nu imbratiseaza aceasta filosofie sunt unii sensei care nu vad dincolo de primul strat, cel fizic) sau Chi Qong, Tai Chi. Desigur ca poti imbratisa o practica precum masajul (clasic, Bowen sau mai special precum Yumeiho) sau practici precum reflexoterapia, acupunctura/presopunctura sau chiar reiki. Apoi exista cunoasterea plantelor, fie ca e vorba de traditii babaesti, orale sau stiintifice, sau se transforma in curente precum hoemopatia.

    Treci apoi la nivelul urmator unde gasesti numeroase elemente ce te pot conduce acolo unde trebuie sa ajungi, practicand una din sutele de practici “spirituale” cu tenta mai apasata sau nu catre vindecare: samanism, theta-healing, reconectare etc.

    Insa in cele din urma trebuie sa te intorci catre adevarul suprem care este UNU: totul e manifestare a spiritului pentru ca orice actiune, gand, sentiment sau orice a fost, este si va fi e o exprimare a spiritelor ce ghideaza vehiculele de aici si in consecinta manifestari ale acestora. Asa ca uita ca ai divizat, uneste! Uita ca ai catalogat, accepta! Uita ca ai uitat, simte integral! Priveste lumea o secunda prin gaura cheii pe unde priveste sufletul tau. Dupa te vei fi obisnuit cu lumina vei fi inteles ca totul curge, e o minunata simfonie pentru OM. Va iubesc!

    PS: Depuneti un gand frumos pentru pustiul din poza, ajuta. Faceti o fapta buna pentru batrana de la parter care nu mai gaseste in amarul vietii speranta. Scoate un mar din plasa si ofera-l pustiului negricios de la semafor care insistent incearca sa iti spele parbrizul impecabil, gandeste cu INIMA si cu MINTEA deopotriva. FII!