•  Navigation
  • Despre raspunsuri la vesnicele "de ce"-uri ale vietii

  • den-drachen-auf-dem-buch-zu-fliegen-das1600x90065173

    Cu totii avem intrebari despre viata. Stiti acele „de ce-uri” care apar in mintea omului pretinzand dezvaluirea MOTIVULUI pentru care se intampla una alta. Aceste de-ce-uri sunt normale si este bine, pe de o parte, ca omul se intreaba. Asta inseamna ca vrea sa cunoasca.

    Totusi, putem observa, dupa o viata de de-ce-uri, ca raspunsurile vin intotdeauna in mod partial si nu sunt aproape niciodata satisfacatoare sau daca sunt, aceasta satisfactie este doar una de moment, pentru ca viitorul ne da, de cele mai multe ori, raspunsul initial peste cap, aruncandu-ne din nou in confuzie. Acest lucru se intampla pentru ca la intrebarile pe care mintea noastra le formuleaza, tot mintea raspunde. Aici sta buba. Mintea noastra este limitata, extrem de limitata. Este minunata si utila pana la un punct, dar are si limite extrem de mari. Aceasta limita a mintii noastre va continua sa fie mai mult decat vizibila in orice raspuns pe care ni-l vom da sau pe care il vom primi de la altcineva. Daca nu constientizam si nu recunoastem aceasta stare de fapt, vom continua sa ne mintim cu „adevaruri” trunchiate sau, dupa caz, vom continua sa resimtim acea lipsa de satisfactie, gol sau confuzie care nu este altceva decat emanatia limitelor raspunsurilor pe care le putem obtine prin logica mintii.

    Si mai exista un element interesant la care as vrea sa va fac atenti: desi pretindem ca dorim sa aflam o serie de raspunsuri, asteptam acest raspuns intr-un moment dat, ciulim urechile, ne deschidem, dupa care intram pe pilot in valtoarea vietii, plasam totul sub valul propriilor interpretari conditionate si nu mai suntem, in majoritatea timpului, atenti la raspunsurile pe care viata, in timp, de fapt, ni le ofera.

    Un lucru este clar, existenta este complexa, viata este de o complexitate uluitoare prin simplul fapt ca fiecare individ in parte este un univers complex interconectat cu miliarde de alte universuri complexe. Daca pricepem acest lucru, intelegem ca fiecare „de ce” al nostru reprezinta startul pentru o cautare a „acului in carul cu fan”. O combinatie simplista a unei intelegeri conditionate cu alta intelegere conditionata nu va reprezenta niciodata, oricat de mult am vrea sa credem, un raspuns real, complet, satisfacator. Orice raspuns de acest gen, va ramane o simpla speculatie sau aproximatie.

    Aceasta intelegere poate fi una descurajanta, sau una revelatoare, dupa caz. De fapt, nu „de ce”-ul este problema, ci modul in care dorim sa primim raspunsul. Daca dorim un raspuns CLAR, COMPLET, ACUM, atunci alergam dupa himere, pentru ca asa ceva, din partea mintii limitate, nu va veni niciodata si repet N-I-C-I-O-D-A-T-A.

    Si atunci ce avem de facut? Renuntam la „de-ce”-uri? Nu, pentru ca nici nu putem face acest lucru. Intrebarile apar in mod spontan inauntrul nostru reflectand o dorinta profunda de cunoastere, nu le putem nega, ascunde sau ignora. Singura schimbare pe care o putem face consta in modul in care ne deschidem catre raspuns. Primul pas este exersarea unei stari de constienta continua.

    A iesi de pe pilot automat si a pasi cu constienta prin fiecare moment al vietii este startul. De ce? Pentru ca viata continua in fiecare clipa sa furnizeze de la sine elemente si mici fragmente de raspuns care in timp formeaza un puzzle extrem de interesant, oferind un raspuns mult mai amplu decat cel pe care il putem obtine intr-un moment grabit de logica mentala.

    Mai putem intelege si faptul ca raspunsul oferit de minte pe moment este unul util, pentru ca daca ne-a venit, inseamna ca ne serveste la ceva, dar el nu reprezinta intregul Adevar. Cu alte cuvinte e important sa NU ABSOLUTIZAM NIMIC, pentru ca in aceasta lume, relativitatea care reiese din complexitatea uriasa a lucrurilor insoteste fiecare forma de manifestare in fiecare clipa. Orice raspuns pe care il primim nu este decat un motor de moment care impinge experienta individuala intr-o anumita directie. Dar asta nu inseamna ca reprezinta Adevarul Absolut, sau Raspunsul Complet la intrebarea noastra.

    In al treilea rand, este important sa invatam sa cunoastem si altfel decat cu mintea. Cunoasterea are multe forme si ne putem deschide catre cunoastere si prin alte mijloace. Simturile pe care le avem sunt de foarte multe ori ignorate si putin folosite. De pilda daca te intrebi cine esti de fapt, daca inchizi ochii si iti simti corpul, pur si simplu il simti, dar nu lasi mintea sa il defineasca in nici un fel, ai sa ai marea surpriza de a descoperi ca ceea ce tu, pana in acel moment numeai corp, nu este decat o senzatie, o vibratie care nu poate fi catalogata sau plasata in timp si spatiu. Si de aici aventura, adevarata aventura a cunoasterii, capata cu totul alte proportii.

    Un alt lucru important, pe care volens-nolens, dupa ani buni de de-ce-uri, vom ajunge sa il pricepem, este faptul ca suntem nevoiti, in cele din urma, sa imbratisam MISTERUL. Misterul este a fost si va ramane, oricat am cunoaste sau oricat am crede ca stim. Aventura autodescoperirii este una INFINITA si pentru ca aceasta calatorie sa fie infinita, misterul trebuie sa continue sa existe.

    Si inca ceva, asa de final: apreciaza la fel de mult momentele in care ti se intampla ca pur si simplu sa nu mai vrei sa intelegi nimic, in care nu mai pretinzi nici un raspuns. Lasa si acele momente sa existe si recunoaste-le valoarea. Ele te arunca relaxat in bratele misterului si fac trecerea de la a gandi la simplul A FI. Acest A FI, fara interpretarile cunoasterii noastre trunchiate, este de fapt raspunsul ultim in sine.

    Joaca placuta in continuare

    Cu drag!