•  Navigation
  • Din secretele limbajului non-violent – “evaluare” versus “observatie”

  • In societatea actuala, comunicarea dintre semeni este inca departe de a fi cu adevarat eficienta si armonioasa. Acesta stare de fapt reflecta, in mare masura, o stare interioara de A FI lipsita, in general, de claritate, liniste, armonie si de un real respect atat fata de interlocutorii nostrii cat si fata de noi insine. Insa, putem oricand sa alegem sa ne imbunatatim modul de a comunica invatand sa tinem cont de o serie de aspecte ale limbajului nostru, atat verbal cat si non-verbal. Sa nu va temeti de faptul ca, daca aduceti unele imbunatatiri propriului mod de a comunica, riscati sa pierdeti din autenticitate si naturalete. Nicidecum. Felul in care comunicam actualmente, la nivel de mase, nu este nici pe departe autentic sau natural. Acesta este doar expresia unei inimi uitate si a unei minti supuse conditionarilor sociale care ne influenteaza zi de zi.
    Limbajul empatic si cel non-violent este mult mai natural si mai compatibil cu esenta noastra profunda. Prin acest tip de limbaj reusim sa ne apropiem de ceilalti, sa fim sinceri de o maniera blanda, sa ne exprimam emotiile si trairile, sa ne spunem opinia cu fermitate dar fara a jigni, pe scurt, ne ofera o libertate de exprimare mult mai larga si o relatie mult mai armonioasa cu lumea in care traim si cu care interactionam zilnic. Starea noastra interioara si dezvoltarea personala influenteaza propriul limbaj si invers, limbajul pe care il folosim pentru a ne exprima in lume, adauga un plus starii noastre de A FI.
    Sa continuam, deci seria de hinturi cu referire la limbaj si sa exploram, de data aceasta, un aspect interesant al limbajului non-violent.
    Este usor, in general, sa spui lucruri placute si mai ales sa exprimi idei cu care ceilalti sunt de acord. Dar ce te faci atunci cand ceea ce doresti sa scoti la suprafata si sa comunici, nu este ceva de natura armonioasa sau stii, cumva, ca ar putea sa fie in dezacord cu interlocutirul/ii, tau/i? Ei bine, exista aspecte subtile ale limbajului de care, daca invatam sa tinem cont, reusim sa exprimam chiar si acele idei sau sentimente mai putin placute de o maniera care sa nu cauzeze un conflict sau cel putin, nu unul de amploare, in tot cazul, folosind limbajul non-violent iar in cazul in care, totusi, conflictul se declanseaza, putem sta linistiti stiind ca nu am contribuit la aparitia acestuia.
    Vom invata, in acest sens, sa facem o distinctie subtila intre „OBSERVATII” si „EVALUARI”. Diferentierea dintre cele doua este importanta pentru ca, atunci cand comunici, in general, este extrem de util sa fii atent la urmatorul aspect: sa nu agresezi prea tare cu scopul de a nu determina in celalalt comportamente defensive. Atunci cand o persoana este prea ocupata sa se apere, aceasta nu mai este deschisa catre un dialog armonios, nu mai poate auzi exact continutul mesajul tau si nu il poate percepe ca atare. Daca un mesaj are in el o sageata ascutita, prima care va razbate catre interlocutor va fi sageata, pentru ca aceasta este de natura emotionala, motiv pentru care, tot restul mesajului care o insoteste are toate sansele sa fie ignorat sau inteles partial si, de ce nu, chiar rastalmacit si deformat de emotia provocata. Si tie ti se intampla la fel. Gandeste-te ca cineva doreste sa iti comunice un mesaj dar acest mesaj este insotit de un atac. Atacul pe care il percepi, cu exceptia cazului in care ai trecut printr-un proces de vindecare destul de laborios care te-a ajutat sa nu mai reactionezi nici macar la sageti si ai atins deja o maturitate emotionala ridicata, te va atinge si nu vei mai fi capabil sa percepi restul informatiei de o maniera limpede, clara si armonioasa.
    Revenind la subiectul zilei de astazi, comunicarea prin EVALUARE este un tip de comunicare care ataca. De ce? Pentru ca, atunci cand facem evaluari fara a aduce explicatii, in primul rand emitem un mesaj incomplet si, totodata, atunci cand exprimam o evaluare, in general facem un gen de „citire a mintii” pretinzand, oarecum, ca stim deja ce se va intampla cu celalalt, ce gandeste celalalt sau ce isi doreste. In momentul in care folosim evaluarea pentru a exprima mesaje incomode, atacul este garantat iar rezultatul va fi pozitia clar defensiva a partenerului de dialog, care se va simti neinteles si, intr-un fel, „acuzat” in mod nedrept si gratuit. Un exemplu de evaluare ar fi: „Ana e neindemanatica”, „Esti plictisitor”, „Vecinul este gura-sparta ”, „Nu-si va termina treaba!”, „Nu te intereseaza!”.
    Pe de alta parte, inloc de a trimite un mesaj sub forma de evaluare, il putem transforma intr-o OBSERVATIE. Observatia are un caracter destul de neutru si ne permite sa conunicam interlocutorului nostru ceea ce dorim, de o maniera ne-trunchiata si completa, descriind in clar ceea ce vrem sa spunem (ca si cum am vedea situatia din pozitia unui observator), senzatia de atac fiind cu mult diminuata. Daca prin mesajele de tip evaluare, presupunem, cumva ca numai noi cunoastem adevarul, ca avem cu siguranta dreptate, ca stim ce gandeste, simte, intentioneaza sau doreste receptorul (pozitie, de altfel, absurda), prin mesajele de tip-observatie, ne asumam responsabilitatea pentru ceea ce spunem, recunoastem ca ceea ce spunem este o observatie personala care poate sau nu sa fie adevarata pentru celalalt si, nu in ultimul rand, oferim destul de multe detalii si precizari in asa fel incat, observatia noastra sa fie justificata, clara si la obiect. Astfe:
    – in loc de „Ana e neindemanatica” (evaluare), putem spune „Eu vad ca, destul de des, Ana scapa obiectele din mana” (observatie);
    – in loc de „Esti plictisitor”,(evaluare), putem spune „Scuza-ma dar ma simt nevoit sa iti spun ca vorbesti despre subiecte care mie, cel putin, nu imi trezesc interesul (putem aici, continua si spune cate ceva despre noi si despre ceea ce face obiectul interesului nostru… sau nu)” (observatie)
    – in loc de „Vecinul este gura-sparta” (evaluare), putem spune „Pentru mine, vecinul se contrazice mult prea des cu toti cei cu care intra intr-o conversatie” (observatie);
    – in loc de „Nu-si va termina treaba!”, (evaluare), putem spune „Nu cred ca isi va termina treaba pentru ca petrece foarte mult timp in fata calculatorului” (observatie);
    – in loc de „Nu te intereseaza!”, (evaluare), putem spune „Personal, simt ca nu te intereseaza, pentru ca eu vad ca…” (observatie);
    Daca observam, in comparatie cu tonul usor arogant si imperios al evaluarilor, in cazul observatiilor, emitatorul mesajului precizeaza, cat mai des cu putinta ca ceea ce spune este o OPINIE PROPRIE si nu o impune ca unic adevar. Astfel lasa loc discutiei, nu ataca si se arata deschis, oferind dreptul la replica. Mai mult decat atat, in cazul mesajelor de tip-observatie, detaliile oferite, care justifica cele observate, clarifica o serie de aspecte ale acestora, asigurandu-se astfel de acuratetea si claritatea continutului a ceea ce doreste sa transmita. In acest caz, cu exceptia conjuncturilor in care interlocutorul este o persoana extrem de dificila in orice tip de situatie s-a afla, comunicarea devine mai clara, mai fluenta, mai pasnica si, ceea ce conteaza mai mult, mai DESCHISA, transformandu-se intr-un instrument de crestere si invatare, inloc de un arc de tras la tinta si nimic mai mult.
    Despre limbaj si fatetele sale, vom mai vorbi, cu siguranta, in cele ce urmeaza.
    Pana atunci, observatii placute si claritate in exprimare! Lumina si inimi deschise catre Cer!