•  Navigation
  • Fereastra lui Johari – o calatorie in realitatea proprie

  • Probabil ati auzit deja afirmatii de genul: „cu totii ne suntem maestri unul altuia”. Ei bine, imbratisarea si intelegerea acestui aspect aduce un beneficiu enorm vietii si invatarii noastre. Intotdeauna putem invata ceva sau extrage nuante utile propriei dezvoltari personale din interactiunea cu persoanele din jurul nostru, indiferent de natura acestor interactiuni, fie ca acestea sunt placute, fie ca nu. In orice situatie ne-am pozitiona fata de celalalt, acesta din urma ne este intotdauna un maestru si noi, la randul nostru ii oferim cunoastere, atata timp cat este dispus sa o primeasca, dincolo de propriul ego. Daca punem egoul pe locul doi in ierarhia noastra si atribuim invatarii si dezvoltarii propriei fiinte un rol mai important decat cel al exprimarii egoului, castigam enorm de mult si ne deschidem catre cunoastere.

    In acest sens, as vrea sa aduc in discutie unul dintre modelele cu care eu am rezonat si care m-au inspirat in incercarea mea de a vedea in tot ceea ce mi se intampla, o oportunitate de a invata si de a intelege. Iata mai jos modul in care Joharis imparte interiorul fiecaruia si modul in care acesta este sau nu exprimat in realitatea exterioara.

     JOH

     

    Daca privim imaginea, observam in primul rand, ca avem cu totii acea parte din noi  pe care Johari  o denumeste ARENA. Arena este locul in care exprimam deschis fata de noi si de ceilalti anumite aspecte ale fiintei noastre. Este o zona deschisa pe care noi o exteriorizam si pe care cei din jurul nostru o pot vedea. In aceasta zona, vorbim deschis despre unele fatete ale noastre, exprimam opinii, povestim experiente si actionam la suprafata, in mod transparent.

    Pe diagonala, avem zona de NECUNOSCUT. Aceasta zona, este partea inca invaluita in mister, a fiintei noastre. La aceasta zona inca nu avem acces nici noi si nici ceilalti. Este un loc la care putem ajunge, insa, prin ascultarea intuitiei si a inimii, descoperind parti din noi despre care nu aveam cunostinta doar prin accesarea mintii fizice. Aceasta parte se poate micsora, cu timpul, pe masura ce, prin experiente ce merg dincolo de intelegerea mintii ne extindem constiinta si o putem chiar aduce in arena prin impartasirea acestor noi cunoasteri cu ceilalti.

    Dedesubtul arenei, avem ZONA DE UMBRA. Aceasta contine toate acele aspecte cunoscute de noi, dar a caror exprimare in arena o percepem ca fiind jenanta sau incomoda. Zona de umbra reprezinta un rezervor de potential imens, care poate in orice clipa sa explodeze fie de o maniera pozitiva, fie negativa. In orice caz, iesirea acesteia in arena este exploziva in ambele situatii pentru ca orice aspect reprimat de catre noi pentru foarte mult timp are tendinta de a fi exprimat si cand acest lucru se intampla, se intampla in forta. De preferat ar fi sa incercam, treptat, sa golim aceasta zona de umbra de o maniera blanda pe parcursul vietii noastre.

    In fine, avem zona de PATA OARBA. Acesta este locul in care se afla stocate parti din fiinta noastra, nedezvaluite in arena, pe care noi nu le vedem dar pe care ceilalti le vad. Sau daca acestia nu le vad de o maniera constienta, prin interactiunea cu noi, ei ni le scot la iveala.

    Omul nou, este omul care aduce cat mai mult, in ARENA, elementele din celelalte „camere”: elemente din zona de umbra, pe cele din zona necunoscutului prin meditatie si prin utilizarea intuitiei si elemente din pata oarba, invatand din interactiunea cu ceilalti si intelegand ca acestia pot puncta aspecte ale fiintei noastre pe care noi nu le putem vedea. Astfel, largind zona de ARENA, el capata transparenta, manifesta sinceritate si incepe sa exprime si sa manifeste tot mai mult din CEEA CE ESTE, modelandu-se si curgand de o maniera deschisa in jocul serios numit viata.

    Este important sa tinem cont de zona de PATA OARBA si sa intelegem faptul ca, in momentul in care incetam a ne mai simti jigniti si ascultam observatiile celorlalti la adresa noastra, chiar daca pe moment acestea par sa nu fie in acord cu ceea ce credem ca cunoastem despre noi, putem incepe sa ne imbogatim cunoasterea in ceea ce ne priveste. Astfel, cand cineva ne aduce o critica, exista atat posibilitatea ca aceasta sa fie neadevarata cat si posibilitatea ca ea sa aiba un sambure de adevar si sa ne dezvaluie o informatie despre noi, pe care pana la acel moment nu am fost capabili sa o percepem. Asta nu inseamna sa inghitim orice observatie a celor cu care interactionam ci doar sa nu o mai luam personal si inainte de a o respinge, sa o analizam putin si sa vedem daca nu cumva contine ceva adevar. Aceasta este una dintre abordarile mature ale vietii care ne aduce intr-adevar crestere si evolutie. In cazul in care sesizam ca in observatiile care vin spre noi, exista un sambure de adevar si realizam ca in acest fel ne-a fost revelata, cu adevarat, o latura a noastra pe care noi nu reuseam sa o deslusim, nu este neaparata nevoie sa o recunoastem deschis, daca nu suntem pregatiti. Desi ar fi de preferat sa fim deschisi si acceptam aceasta descoperire in mod transparent, daca inca nu ne simtim in stare, putem sa o luam treptat. Constientizam informatia proaspat revelata si o ducem, pentru o vreme in zona de umbra, acolo unde noi stim ca exista dar inca nu o aratam celorlalti. Cu timpul, atunci cand ne simtim pregatiti, din zona de umbra o aducem in arena si vindecarea se poate produce sau constientizarea aspectului in cauza, este completa.

    Asadar, acum jucati-va cu „camerele” din fereastra lui Johari si observati cat de mare este arena voastra. Ce mai puteti aduce in arena? Cat de mult sunteti dispusi sa acceptati ca ceilalti sa va arate din pata voastra oarba? Cat din zona de umbra sunteti gata sa exprimati treptat? Cat din zona necunoscutului reusiti sa accesati prin trairea in inima si ascultarea intuitiei care va duce dincolo de minte? Cat de mult puteti mari acea arena astfel incat exprimarea a CEEA CE SUNTETI sa fie tot mai completa si tot mai transparenta?

    Calatorie placuta printre „camarutele” lui Joharis, in propria voastra realitate!