•  Navigation
  • Fragment din povestea mea de viata: intre slabiciune si putere, intre umbra si Lumina! Curajul de a fi Eu insumi!

  • Stiu acum ca potentialul infinit al sufletului meu se afla in centrul fiintei mele, ca este tot timpul acolo, parte din Iubirea cu I mare, Iubirea ca esenta a Sursei din care ne-am coborat in Universul fizic pentru a experimenta. Stiu ca probabil nu am devenit inca acea Iubire Originara, nu mi-am reamintit-o total dar mai stiu si ca sunt pe Calea catrea aceasta, catre lumina, catre adevarul din care am fost plamaditi intru inceput.

    Am invatat multe in ultimii trei ani, de cand mi-am alaturat destinul partenerei mele actuale de viata, Laura. Defapt am invatat amaindoi, zi de zi, ora de ora, ceas de ceas. Pe semne ca, insa, eram pregatiti pentru a primi aceste lectii pentru ca altfel se prea poate sa fi cedat in fata lor, sa fi dat inapoi, sa fi cazut din nou in neputinta. Dar ceva mai presus de cele cunoscute noua, ne-a tinut. Poate chiar Iubirea despre care vorbeam, cea care ne impinge sa experimentam, sa integram, sa desfacem, sa intelegem, sa capatam cunoastere rasfoind cele mai ascunse pliuri ale vietii, chiar si atunci cand acestea nu sunt frumoase, usoare sau placute, chiar si atunci cand aceste zone inseamna, initial, durere… durere care apoi se transforma in Lumina odata ce ai patruns adanc in nuantele acelor experiente, intelegand, integrand si transformand.

    Am sa dezvalui astazi parte din MIRACOLUL CONSTIENTIZARII care s-a produs in viata mea si daca stralucirea acestuia poate sa inspire pe cineva, asa sa fie!

    Constientizarea, adevarata constientizare face minuni, reprezinta inceputul trezirii fiintei tale, a unui Tu real de dincolo de masca, o masca ce nu ne lasa sa fim Vii in adevaratul sens al cuvantului. Insa acest proces nu apare decat atunci cand tu ai CURAJUL sa faci primul pas in afara propriei zone de confort si sa te CONFRUNTI cu UMBRA DIN TINE. Si aceasta umbra nu iese la iveala imediat ci treptat, pe masura ce capeti tot mai mult curaj, pentru ca probabil „stie” ca daca s-ar intampla intr-un ritm mai alert, incarcatura sa te-ar putea dobora. Asadar, pentru a pasi cu pasi usori pe calea catre Iubirea partii Divine din mine, a fost nevoie sa ma curat, sa imi privesc umbra in fata si aceasta umbra a mea a fost cumplit de dureroasa, grea, intunecata, apasatoare, murdara. Am inteles acum ca nu integrasem, pe parcursul vietilor mele pe pamant, PUTEREA PERSONALA. Nu vorbesc aici despre puterea manipulatoare si venita din ego, nu despre puterea egoului vorbesc, ci despre PUTEREA INTRINSECA A ESENTEI DIN CARE MA TRAG, despre PUTEREA PERSONALA care ma face sa FIU EU, acel Eu real de dincolo de masca, acel Eu care poate incepe procesul de inteleptire, trezire a luminii interioare si Creatie constienta.

    Se pare ca, insa, fara un contrast puternic in viata mea, nu as fi putut sa extrag aceasta umbra din mine, aceasta parte din mine care se numeste SLABICIUNE, LIPSA DE CURAJ, NECUNOASTEREA ESENTEI INDESTRUCTIBILE din care sunt facut ca oricare alt suflet, LIPSA DE VERTICALITATE motiv pentru care, timp de 11 ani am trait experienta SCLAVIEI SUFLETESTI. Timp de 11 ani mi-am calcat in picioare puterea personala, pentru ca probabil trebuia sa ajung in punctul in care aceasta calcare in picioare sa ma doara indeajuns de mult incat sa pot simti ce inseamna neasumarea acesteia de catre mine, astfel incat sa ma pot trezi si sa ii inteleg Sensul si importanta. Oglinda acestei umbre a fost, timp de 11 ani fosta mea sotie, Alina, un om adept al controlului si dictaturii permanente, un om la fel de neputincios ca mine, dar pozitionat la polul opus, o persoana care a dezvoltat o cantitate nemasurata de ego, o persoana slaba care si-a mascat slabiciunea prin manifestarea unui control si a unui cinism dus la extrem, prin care loveste in toate partile cat mai usturator posibil, neobosita in a dicta, neobosita in a isi manifesta aciditatea, rautatea si propriile neintelegeri si frustrari, in fata careia am imbratisat postura de cap plecat. Nu am fost in stare sa imi vad umbra in tot acest timp. Nu am stiut ca SUNT SLAB, am inteles gresit notiunea de putere, crezand ca aceasta este sinonima cu martirismul dus la extrem. Am crezut ca sunt puternic pentru ca rezist langa ea in ciuda apasarilor si calvarului zilnic, pentru binele copilului meu. Si pentru ca am crezut ca nu am incotro, pentru ca am crezut ca viata nu imi poate oferi ceva mai bun, pentru ca stima mea de sine era atunci la pamant si am crezut ca aceasta poate fi singura mea realitate, am crezut ca cea mai inalta dovada de putere este aceea de a invata sa rezist in tot acest iad. A accepta sa raman in aceasta relatie a insemnat sa accept UMILINTA zilnica a tot ceea ce eram, de la relatii intime reci si goale, aproape inexistente si fara cea mai mica urma de traire reala, la un atentat continuu la tot ceea ce inseamna latura mea de Om cu nevoi proprii de exprimare, apropiere si orice altceva ar implica o relatie adevarata intre doi oameni. Ba mai mult, pentru ca sa fie tacamul complet, am continuat sa imi mentin postura de om „bland” chiar si atunci cand ea, tanjind din nou dupa viata de Club, presarata cu alcool si distractii, mi-a confesat ca isi doreste sa plece cu un alt barbat si sa isi lase copilul o vreme. Urmarea povestii mele de SLABICIUNE? In cele din urma, cunoscandu-mi slabiciunea si cat de manipulabil pot sa fiu, rejectata fiind de barbatul cu pricina, dandu-si seama ca pierde nu numai distractia catre care tindea dar si relatia cu mine, relatie in care era cald si bine pentru ca isi putea exercita constant controlul si pozitia de dictator, a simulat nebunia cu acte in regula pentru a ma face sa uit de episodul „inselaciunea”. Va intrebati daca atunci m-am trezit? NU. Am tacut malc si AM SERVIT.   Si acum vine partea frumoasa: pentru a reusi sa accept aceasta umilinta continua, am invatat sa INCETEZ SA MAI SIMT. Am incetat sa mai simt, am incetat sa mai privesc la mine, am incetat sa mai privesc la viata, mi-am pus pe fata o masca, o masca a unui fals erou care duce orice si odata cu aceasta masca am REPRIMAT SI EMOTIA aferenta situatiei. Emotia negativa traita este in general semnalul de S.O.S. al zonei de umbra, motiv pentru care, reprimand emotia, am fost incapabil de a mai auzi acest semnal. Asa am trait aproape 11 ani de emotii reprimate care au umplut zona de umbra dinauntrul meu pana la refuz. Si toate acestea fara ca eu sa imi dau seama, crezand ca fac ceea ce este mai bine.

    Se regaseste cineva in aceasta postura? Cati dintre voi va cunoasteti umbra interioara si cati dintre voi traiti cu impresia ca sunteti ok desi in loc de un Eu care abia razbeste prin masca pe care o purtati ati putea fi acel Eu care straluceste ca parte dintr-un tot Universal, Divin?

    Dupa 11 ani, am avut in sfarsit curajul de a spune la revedere dictaturii fostei mele sotii, dar nu am facut-o complet, pentru ca inca nu intelesesem ca problema mea tinea de activarea Manipurei, a puterii si verticalitatii fiintei mele si am continuat sa permit bataile de joc de la distanta, materializate in sute de telefoane cu injurii si aciditati primite la orice ora din zi si din noapte, inclusiv transformarea propriului ei copil intr-o arma pirn care sa isi poata recapata controlul. Tot atunci am inteles si marea greseala a societatii care, necultivand valorile reale ale Sufletului uman a dat familiei conotatia de DATORIE. Si fosta mea sotie a cuplat rapid la acest concept. Mi-a fost dat sa aud faptul ca trebuia sa uit de tot ce inseamna implinire proprie, reala, pentru ca am DATORIA de a ramane langa ea, intr-o familie bolnava pentru copilul care s-a nascut din aceasta relatie. Aceasta a fost arma sa, un concept deformat si bolnav al sistemului social. Am inceput treptat sa refuz aceasta idee, sa ma trezesc, sa imi recapat puterea si sa inteleg ca in loc sa ofer copilului meu scandal zilnic si tensiunile cumplite rezultate din relatia cu mama sa, a fost mai bine sa pasesc pe propria-mi cale, sa imi recapat echilibrul, puterea si pofta de viata iar astfel sa pot deveni un adevarat  exemplu pentru el, cultivand doar acea Iubire reala care exista intre tata si fiu, chiar daca asta implica sa nu il mai vad chiar in fiecare zi. Acum are 2 surioare rezultate din relatia mea cu Laura, de care e foarte mandru si cu care cultiva zambetul in fiecare clipa ori de cate ori vine la noi, intr-un mediu linistit, cald si normal.

    Cine a fost vinovat in toata aceasta poveste? Fosta me sotie? Nu. Fosta mea sotie este ceea ce este la nivelul sau de constiinta. In aceasta viata este nevoita sa se confrunte cu umbra propriei slabiciuni ascunsa sub masca comandantului acid de trupe. Ea are lectia sa de invatat catre care nici dupa 3 ani de zile nu doreste sa se uite, continuand sa isi cultive neputinta prin uneltiri, din ce in ce mai sporadice, ce-i drept, insa manifestandu-si orgoliul si taisurile acestuia atat fata de mine cat si fata de copilul sau, pentru a „ma pedepsi” pe mine prin intermediul sau, reducandu-l la stadiul de ARMA. Si atunci am privit la toate acestea si mi-am dat seama ca vina este a mea si a modului in care, nici eu, pe parcursul vietii mele nu am putut sa privesc drept in fata la propria mea lectie: RECAPATAREA PUTERII PERSONALE. In ultima perioada, dupa 3 ani de sapaturi si exercitii de autocunoastere facute constant impreuna cu actuala mea sotie dar si cu mine insumi, am scos la iveala umbra din mine, partea mea intunecata, propria mea neputinta. Am privit-o in ochi si am fost nevoit sa o infrunt. Stiu acum ca ea a fost acolo, inauntrul meu pentru a imi permite experimentarea, pentru a crea contrastul necesar care sa ma ajute sa inteleg, sa cresc, sa Devin. Am fost si sunt nevoit sa pun capat, de o maniera nu prea frumoasa, uneori chiar taioasa, continuarii uneltirilor Alinei care din cate vad nu s-a hotarat inca sa intre pe calea propriului echilibru. Insa, nu ma mai pot lasa calcat in picioare si sunt nevoit sa reactionez in consecinta, servindu-i intotdeauna adevarul nud in fata, iesind din rolul de carja si pasandu-i RESPONSABILITATEA totala pentru propria ei crestere. In rest, invat ceea ce inseamna defapt sa fiu barbatul de langa femeia iubita, langa actuala mea sotie, in fiecare zi a vietii mele. Invat ce inseamna puterea personala, forta de a fi responsabil si de a lua decizii nu dintr-o zona de teama, frica si supunere, dar dintr-o zona de liniste, echilibru. Inca nu sunt perfect si poate nu acesta este scopul ultim, dar sunt intrat pe aceasta Cale care nu ma mai tine tintuit pe loc, ci ma face sa cresc, sa ma maturizez emotional, chiar daca asta inseamna sa inchid portile cu fermitate atunci cand cineva gaseste de cuviinta sa incalce libertatea de alegere a propriului meu suflet cu bocancii si in mod repetat. Exista o mare diferenta intre a Iubi si a te supune din frica. Exista o mare diferenta intre a accepta ceva in sufletul tau recunoscand ca a fost o lectie pentru priopria ta crestere si a accepta sa ramai intr-o mlastina (in cazul meu, intr-o relatie dezastruoasa) din frica si slabiciune. Exista o mare diferenta intre a fi un domn pentru ca asa simti si a fi un sclav al egoului unei alte persoane.

    M-am nascut barbat si totusi am trait in frica si slabiciune la umbra unei femei egotice. Acum invat sa si exprim acel yang dinauntrul meu, de pe o cu totul alta pozitie. Facand asta, revendicandu-mi puterea personala, mi-am deschis portile Vietii. Am inceput sa vad oportunitatile, sa respir, sa fiu capabil sa radiez, sa Iubesc dar nu din datorie. Asta vreau sa ii transmit copilului meu care, am aflat de curand ca invata si el, din pacate, traind sub aripa fostei mele sotii, sa isi cedeze puterea personala si sa imbratiseze frica. Am aflat ca in momentul in care iese din cuvantul sau este pedepsit cu singuratatea, fiind inchis singur intr-o camera iar in momentul in care incearca sa iasa, este dus la loc,  inchizandui-se si a doua usa. I-am explicat ca, intr-adevar, copii mai fac prostioare si trebuie sa invete dar atunci cand fac prostii, nu inseamna ca sunt vinovati si nu trebuie, in nici un caz sa fie pedepsiti cu singuratatea ci este nevoie ca ei sa inteleaga si pentru ca ei sa inteleaga ce si cum, este nevoie ca parintele sa fie capabil sa se impuna cu fermitate dar nu cu pedepse, explicandu-le pe limba lor ceea ce au facut gresit, de ce, cum si care sunt implicatiile obrazniciei lor de moment. Am facut asta cu el, cat a fost la mine si totul a fost ok. Nu am fost nevoit sa il inchid intr-o camera si sa il las in singuratatea din care sa nu inteleaga nimic.

    Nu ajungeam aici fara munca zilnica de introspectie, autocunoastere, puterea de a iesi din zona de confort si puterea de a imi manifesta umbra atunci cand am simtit ca nu mai poate sta ascunsa. Nu ajungeam aici fara sa sap in mine insumi, dincolo de masca, zi de zi, din dorinta de a schimba cu adevarat ceva din viata mea.

    Intre 13-15 septembrie se va tine in sala noastra de cursuri, atelierul Roata medicine. Curajul de a fi TU”, condus de catre Anda Ciobanu si Doina Calota. Voi participa la acest atelier de lucru intensiv cu noi insine, in toata transparenta mea, in dorinta de a scoate si ultimele farame de umbra la suprafata, astfel curatand calea catre sinele meu cel autentic, pentru a putea straluci si radia si mai multa iubire si echilibrul catre sotia mea, fetitele mele si baietelul meu care, de data aceasta, daca va mai fi folosit ca arma, voi reactiona negresit in consecinta, fara cea mai mica ezitare, pentru ca nu mai pot sa permit ca acest lucru sa se intample.

     

    Te astept, draga cititorule sa iti privesti viata si sa constientizezi ca noi toti avem zone de umbra care lucreaza inauntrul nostru. Aceste zone trebuiesc sondate, descoperite, aduse la suprafata si transformate prin autocunoastere, autoanaliza, lucrul cu energia si printr-o munca constanta pentru o schimbare reala. Roata medicinei este o ocazie fantastica pentru a face acest lucru si toti cei care au trecut prin acest proces au spus la sfarsitul celor 3 zile „WOW!!!!!… m-am regasit pe mine insumi, cel adevarat!”. Poate nu in aceste cuvinte exacte, dar cam asta este feedbackul celor care au trecut prin acest curs de sorginte samanica indreptat catre o introspectie intensiva si curajoasa.

    Daca ai curajul sa te privesti si vrei sa inveti cu adevarat calea spre tine, iata linkul. Citeste si decide daca esti hotarat sa faci pasul catre Lumina din interiorul tau, oricat de dureros ar parea la inceput: http://roatamedicinei.ro/articole/un-nou-inceput-roata-medicinei-curajul-de-fi-tu

     

    Zile de toamna insorite!

    Razvan