•  Navigation
  • Ganduri despre umbre si limitari...

  •     Ce inseamna ”limitare”? Limitarea reprezinta, orice fel de stavila, de orice natura, care stopeaza exprimarea totala sau cat mai deplina a sinelui nostru, a esentei noastre. Esenta noastra este acolo, deja completa, inca de la nastere. Pe parcursul vietii nu facem decat sa o redescoperim. Experientele prin care trecem ne ajuta sa o scoatem la lumina prin situatii de afinitate sau de contrast cu acest sine profund. Din unele conjuncturi intelegem ceea ce ne dorim si simtim armonia pe care o aduce cu sine, in mod automat, alinierea realitatii exterioare si a propriei vieti la aspectele adevarate si reale ale naturii noastre, din alte conjuncturi experimentam dizarmonia pe care o produce contrastul dintre ceea ce suntem si ceea ce traim… si toate acestea, pentru ca experimentand diverse situatii, intelegem cine suntem, ceea ce este compatibil cu propria noastra dezvoltare si evolutie si ce nu.         Aceasta este doar o prima faza, pentru ca dupa ce ne intelegem esenta, trecem la urmatoarea etapa… simtim o nevoie tot mai acuta de exprimare a esentei redescoperite, o nevoie de exprimare si desavarsire a propriului potential, care ajuta atat la evolutia personala cat si la evolutia celorlalti per total, deoarece suntem radianti, deoarece contribuim, totodata, la formarea si dezvoltarea unei constiinte colective, care e ca o plastilina pe care noi o modelam in continuu… si noi si numai noi suntem responsabili pentru forma pe care aceasta constiinta o va capata in viitor.
       Odata redescoperita natura sinelui, odata constientizata, mentinerea limitarilor si a compromisurilor care merg exagerat de mult contra acesteia, nu fac decat sa mareasca si mai mult zona de umbra, directionand energia care poate fi folosita in mod mult mai constructiv, intr-o directie ineficienta. Umbra noastra este ca un fel de rezervor ascuns de ochii lumii si uneori ne-constientizat nici de catre noi, depinzand de gradul fiecaruia de autocunoastere. Tot ceea ce traim si reprimam, fie pozitiv fie negativ, toate aceste aspecte reprimate, fie lumina, fie intuneric, se duc in rezervorul numit „zona de umbra”. Aici, potentialul pozitiv ramane ascuns si ne-exprimat iar latura noastra mai putin placuta se transforma treptat in frustrare si capata tot mai multa putere. Incercati sa faceti in asa fel incat o minge de plaja umpluta cu aer sa stea pe fundul apei… nici o sansa… pentru ca oricata presiune am aplica asupra ei, aceasta va avea intotdeauna, in mod natural, tendinta de a iesi la suprafata. Acelasi lucru se intampla si cu zona de umbra, pentru ca, continand aspecte de toate felurile inerente sinelui nostru, natura sinelui fiind aceea de a dori sa se exprime, va avea si ea, aceeasi tendinta de a iesi la suprafata. Limitarile reprezinta tocmai aceasta tentativa a noastra de a aplica presiune asupra mingii de plaja, in incercarea de a o ascunde pe fundul apei, limitarile reprezinta tocmai acele temeri si frici care nu ne lasa sa ne exprimam pe deplin sinele, iar tot ceea ce ramane ne-exprimat formeaza aceasta „umbra” care in timp creste din ce in ce mai mult, capata energie si reprezinta, in locul unei posibilitati de exprimare naturale, un potential de explozie imens, care poate avea efecte destul de dure, daca ajunge la o anumita cota de intensitate.
         Totusi, evolutia e continua. Putem intr-adevar evolua, si o facem, chiar si mentinandu-ne limitarile si amplificand zona de umbra. Atata timp cat traim, evoluam. Dar nu o facem pe cat ar trebui. Omul poate trai fara picioare, intr-un scaun cu rotile… merge, se deplaseaza… dar cu doua picioare sanatoase, poate alerga, poate experimenta mult mai mult si nu in ultimul rand, poate ajuta mult mai mult.
         Consider ca traim o perioada in care, macar cei care reusesc, este bine sa isi poata exprima pe cat pot de mult propriul potential, pentru ca e momentul in care trebuie cumva sa producem o schimbare. Dar chiar si in acest context, avem libertatea de a alege… sa ramanem la brat cu propriile limitari si umbre, aducand o contributie partiala sau sa imbratisam zborul si sa ne aducem un aport maxim schimbarii. Cerul ne ajuta dar noi suntem cei care decidem pentru noi. Nu ne putem nega acest rol de co-creatori, nu ne putem nega responsabilitatea asta, oricat am dori sa o facem, doar pentru ca e mai comod asa. Suntem in acelasi timp copii sursei dar creem in tandem cu sursa… in colaborare cu sursa. Creem pentru noi, pentru momentul prezent, pentru o altfel de viata dar si pentru viitor, pentru o paradigma care sa inlocuiasca sau mai bine zis sa aduca un grad mai mare de evolutie fata de cel in care suntem acum si care se dovedeste a nu fi tocmai armonios si imbucurator. Si asta fara a vedea o tragedie in starea actuala de dezvoltare, pentru ca si aceasta a reprezentat o treapta inerenta a evolutiei noastre care ne-a ajutat sa crestem si sa capatam o anumita intelegere.