•  Navigation
  • ÎN CREDE RE

  • ast?zi o s? încerc s? m? ?in de o promisiune f?cut? cu ceva timp în urm?. am s? încerc s? strecor prin filtrul personal un cuvânt, un concept, o idee care pe limba oamenilor se nume?te încrederea în sine. ?i pentru a reu?i s? fac acest lucru am s? m? folosesc de un mic tertip, am s? transform într-o alt? mic? poveste. pentru c? am o problem? cu exprimarea lucrurilor simple am s? încerc, tocmai din acest motiv, exact ca pe o poveste. dar cu nuan?ele necesare a exprima starea mai sus enun?at?.

    m? transform. m? simplific. cobor un pas infim pe drumul con?tien?ei ?i devin copac. aici mâinile ?i picioarele nu î?i mai au rolul motric pe care ?i-l asum? în cazul condi?iei umane. în schimb ele devin, similar fiin?ei umane, raport?rile imediate ale entit??ii cu cele dou? concepte generatoare ale existen?ei: mama, p?mântul ?i tat?l, cerul. în ambele cazuistici, picioarele/r?d?cinile sunt instrumentele energo-materiale care conecteaz? fiin?a la iubirea matern?. iar mâinile/frunzele sunt conectorii perfec?i pentru transmisia în?elepcinii fotonice a tat?lui, fie c? e coborâtoare sau ascensional?. pentru eternitate, oricum acela?i lucru.
    organizarea materiei, de fapt inten?ia energiilor care compun a?a zisul solid, se aseaman? la esen?? cu conceptul pe care încerc s? îl aduc mai aproape de inim? poate, decât de creier ?i cogni?ie. s? po?i culege frunza ?i s? ?tii ce e de f?cut cu ea f?r? s? te gânde?ti. s? ?tii din inim? c? a?a este. c? doar natural. c? nu am avut timp s? ne aplec?m asupra micilor detalii care compun întregul ?i s? vedem ascunzi?urile evidente din toate cele. s? î?i stimulezi pu?in corpul emo?ional pentru c? nu vreau s? te gânde?ti, vreau s? sim?i, s? fie curgere în pulsul inimii tale. ?i acolo, între dou? oscila?ii ondulatorii ale bio-câmpurilor inimii s? po?i culege simplitatea compara?iei ?i s? o propagi în univers pân? la marginea timpului.
    nu întâmpl?tor am ales copacul pentru paralel? pentru c? în primul rând el, arborele este cel mai frumos exemplu de fractal formal pe care natura ni-l ofer?, pentru c? este un simbol ancestral transmis în mai mult dintre marile civiliza?ii post-potop care au l?sat documente importante despre acesta, pentru c? este paznicul cur??eniei, atât al materiei celei mai rarefiate dintre elementele de baz? ce compun lumea (aerul) dar ?i pentru c? este cel mai bun medic pentru emo?iile în?bu?ite sau pentru anomalii în corpul energetic.
    ?i am s? v? rog s? închide?i ochii ?i s? v? imagina?i copac. cu toate implica?iile ?i cu toate sim?irile. ?i cu toate frumuse?ile fiin??rii de tip arbore. ?i apoi încerca?i s? v? închipui?i c? în acela?i timp sunte?i ?i p?r?ile care îl compun. mai întâi r?d?cini, adânc înfipte în carnea tanimei plin? de seva vie?ii, apoi c? sunte?i scoar?a ce v? protejeaz? ca o hain? de lumin?, apoi inelele concentrice ce compun, suprapuse esen?a material? a copacului, a voastr?. s? fi?i fructele ?i florile copacului, s? mirosi?i, s? chema?i lumea insectelor cu energiile rotunde pe care le emite?i, gustul dulce al iubirii pe care o emana?i. s? sim?i?i conexiunea cu TOT ce este ?i acceptarea total? a acestui lucru.
    ?i acum am s? v? rog s? nu fi?i frunz?. s? exclude?i din sistem o parte. s? vede?i ce se întâmpl?. s? deconecta?i prezen?a voastr? acolo. ?i când face?i asta o s? afla?i c? nu conteaz? dac? exist? sau nu inten?ie, dac? arborii viseaz? în nemi?carea lor aparent?. c? to?i copacii au încredere în frunzele lor c? acestea î?i fac treaba ?i atunci totul e perfect, func?ioneaz?, fiin?eaz?, exist?.

    încrederea în sine e ca ?i cum la?i frunzele s? fac? parte din întreg. e de fapt con?tientizarea faptului c? e?ti perfect a?a cum e?ti ?i c? în forma asta e?ti perfect construit s? faci… orice. adic? orice drum vei apuca (fie c? e vorba de furtun?, soare, anotimpuri sau toporul unui p?durar) e drumul bun. dar nimic mai mult, f?r? conota?ia unui ego, e doar prezen?a întregului ?i acceptarea lui ca ?i mecanism. odat? ce ai înv??at asta po?i scutura frunzele îng?lbenite sau po?i a?tepta trilurile prim?verii, primii boboci, adierea minunat? ?i u?oar? a aerului printre codi?ele mici dar viguroase.

    ce zici? te imaginezi ca întreg, conectat atât cerului cât ?i p?mântului cu frunzele c?tre lumin?, natural întreg. ?i f?r? urm? de orgoliu. curat ca spa?iul dintre inelele copacului.

    Publicat de Flipi