•  Navigation
  • Indemn la trezire, re-amintire, re-gasire!

  • “Cine priveste in exterior viseaza; cine priveste in interior se trezeste” (Carl Jung)

    Exista o mare diferenta intre a accepta utilitatea pe care au avut-o pana acum experientele pe care omenirea le-a trait intr-o lume duala, in cadrul unor societati deconectate de la esenta si de la natura omului, societati confuze si fabricate in care omul ducea o viata la fel de confuza avand o perspectiva mai mult decat trunchiata asupra  Adevarului creatiei si al existentei, dar in cadrul carora a putut invata si acumula cunoastere din experimentarea contrastului, asadar, exista o mare diferenta intre a accepta cele mentionate mai sus si folosirea acestei afirmatii drept scuza pentru a nu imbratisa schimbarea si pentru a continua sa perpetuam aceasta confuzie si perspectiva trunchiata in viata noastra si a urmasilor nostri.

    Daca te uiti in jurul tau ACUM, daca in timp ce privesti cu atentie la societatea in care traiesti si te intreb „tu ce fel de lume lasi mostenire copiilor tai?” Ce raspuns dai? Cat de mult constientizezi ca tot ceea ce te nemultumeste in ceea ce priveste actuala societate si lume in care traiesti este un rezultat al faptului ca ne-am lasat propriile vieti in mainile altora, ca am cedat puterea personala si puterea de creatie, ca ne-am abandonat pe noi insine in bratele hazardului si ne-am uitat esenta deconectandu-ne de la Adevarul acela interior si profund al propriei noastre fiinte. Si acum ni se pare greu sa ne luam aceasta putere inapoi, motiv pentru care, de cele mai multe ori aud oameni care repeta la infinit, parca hipnotizati „nu pot face nimic… cu o floare nu se face primavara”. Si stii care este problema? Daca 10 oameni gandesc asa, am pierdut din start 10 flori, daca 1000 gandesc asa, am pierdul 1000 de flori, daca 100.000.000 de oameni gandesc asa, am pierdut 100.000.000 de flori cu care se putea face primavara…

    Curentul 2012 a trecut, Slava Domnului. Acum nu mai trebuie sa ne trezim din teama ca vine sfarsitul si ne prinde nepregatiti ci trebuie sa incepem sa ne trezim din motive mult mai profunde si mai solide, trebuie sa ne trezim pentru ca trebuie sa incepem sa intelegem ca suntem mai mult, putem mai mult si putem sa traim intr-o altfel de lume. Degeaba suntem destepti si adunam 100 de diplome si 100 de coronite de-a lungul unei vieti daca acestea continua sa hraneasca o societate bolnava care distruge si erodeaza sufletul si constiinta umana. Daca ceea ce lasam mostenire copiilor nostri este o lume artificiala, corupta si degradata in care zambetul a devenit ori ceva rar ori ceva tamp si fara Sens. Zambetul cu Sens este un zambet ale carui nuante nici nu mai stim sa le percepem. Bucuria cu Sens este una pe care am uitat-o si pe care acum o confundam cu un exces de dopamina provocat de o maniera efemera de micile distractii ale unei societati consumiste artificiale. Viata cu Sens este de-a dreptul un concept in mare parte ingropat si de foarte multe ori ridiculizat pentru ca aceasta nu contine in ea toate tabieturile, etichetele de „mare clasa” si nevoia de inteligenta de tip demagogie, pentru ca nu inglobeaza conceptul de separare intre semeni, de concurenta, de mandrie, de nationalism, pentru ca Viata cu Sens este sustinuta de armonie, liniste, incredere si Iubire, concepte pe care cei mai multi tineri si adulti hipnotizati de cluburi, meciuri de fotbal, supermaketuri si stiri negative le considera depasite, ridicole sau imposibil de atins.

    In realitate aceste pareri nu sunt decat efecte ale hipnozei sub care ne aflam, ale transei si ale programarii progresive, ale unui mental colectiv care ne afecteaza perceptia asupra Vietii si asupra propriului potential.

    Acum cateva seri, undeva in Bucuresti, un pusti de 6 ani repeta ceva ce vazuse in desenele lui animate preferate, cuvintele fiind „am sa te haleeeeeeeeeesc, am sa te prind si am sa te distrug!!!”… l-am spus in cuvinte simple ca pentru propriul sau bine ar trebui sa inceapa sa se gandeasca la lucruri frumoase. Stiti care a fost replica? „Da, dar asta e viata…” si dand din umeri a continuat „ce sa-i faci… doar nu vrei sa schimb eu viata, asa e viata, n-avem ce face”… Iata ce a retinut un copil de 6 ani, iata convingerea unui copil de 6 ani, iata produsul unei societati bolnave care i-a stirbit cunoasterea despre propriul sau potential si care i-a dat o definitie a vietii asa cum am descris-o mai sus. Asa ii crestem, asa ii educam, aceasta este ceea ce ei vor duce cu sine mai departe daca continuam sa stam timizi, nepasatori, comozi sau zeflemisti in „banca noastra”, continuand sa spunem ca „asa e viata”… continuand sa ne cedam puterea personala, continuand sa traim deconectati de la propria noastra Esenta si Adevar.

    Viata nu este asa!… Iesi de sub aceasta hipnoza care iti este mentinuta de cand te trazesti si pana te culci, care iti hraneste atat constientul cat si subconstientul cu o minciuna si cu o intelegere deformata asupta ceea ce ESTI si asupra ceea ce POTI. Iesi de sub aceasta hipnoza, recunoaste-o pe rand in tot, in programele TV, in programele radio, in Invatamant, in latura consumista a metropolei in care traiesti etc… iar dupa ce ai recunoscut-o re-educa-te, reinventeaza-te, regaseste-te. Cum? Studiaza, mediteaza, cauta-ti propria cale, dar nu una de compromis, nu una care sa continue sa iti alimenteze propriile temeri, ci o cale Curajoasa, una Constanta si Hotarata. De ce? Pentru ca esti responsabil de lumea in care traiesti si de ce anume lasi mostenire copiilor tai.

    Un speaker faimos spunea: „Intr-o zi, copilul tau va privi disperat sau indurerat la lumea in care traieste si te va intreba, tati/mami, tu unde erai cand s-au intamplat toate acestea?…”

    Tu unde esti acum?

    Cauta-te! Re-gaseste-te!