•  Navigation
  • Iubirea - un cuvant la moda sau o realitate personala?

  • Iubirea a devenit o moda in zilele noastre, mai ales odata cu intrarea in circulatie a ideilor New Age. 

    In lumea spirituala cuvantul „iubire” impanzeste paginile si discursurile, conferintele si dialogurile, uraile si povetele. Sunt oameni care spun, cu sinceritate de altfel, „sunt iubire” si observ partea buna a acestui fapt, a faptului ca in sfarsit lumea tinde catre iubire, dar in acelasi timp vad clar si limitarea, gardul, bariera pe care o pun in calea evolutiei lor datorita impresiei ca au ajuns sa cunoasca iubirea Adevarata sau macar ca sunt pe aproape.

    Sincer, in opinia mea, ceea ce a facut bun filosofia New Age a fost faptul ca a adus din nou in scena, la scara larga, ideea de iubire, importanta acesteia, faptul ca este singura care poate insenina cu adevarat viata omului si singura care poate readuce armonia pe aceasta planeta. Ceea ce nu face insa New Ageul este sa conduca individul catre a trai in mod autentic Iubirea, catre a deveni realmente Iubire. Ei spun ca TREBUIE sa fii Iubire si, in consecinta, omul satul de suferinta, simtind un adevar in aceasta afirmatie se straduie  sa devina Iubire. Lucreaza cu sine prin diverse metode, reuseste oarecum sa schimbe lentilele prin care privea realitatea si un parau de bucurie se naste inauntrul sau. Incepe sa se poarte mai frumos cu sine si cu apropiatii sai si o raza de soare patrunde in viata sa. In acel moment spune „iubesc” sau „sunt iubire”. In realitate, insa, Iubirea Adevarata, desi este parte din natura sa intrinseca, este inca departe de a fi traita in mod autentic si real. In realitate, el nu a facut decat sa isi indrepte atentia catre Iubire, ceea ce este nemaipomenit, insa cand crede ca a gasit-o cu adevarat, atunci apare limitarea.

    Iubirea reala este o caracteristica intrinseca a fiintei tale, dar nu a personalitatii construite, nu este o caracteristica a mintii, deoarece mintea este duala, ea cunoaste polaritatile, in ea exista iubirea si ura deopotriva, ea este in continuu contradictorie, nuantata, schimbatoare. Ori omul, in general, percepe viata si traieste preponderent prin minte. Insa, Iubirea catre care tindem nu se afla acolo. Aceasta se afla dincolo de minte si este o caracteristica intrinseca a „substantei primordiale” din care ai fost plamadit, este o caracteristica intrinseca a Constiintei, a Esentei tale, a Sinelui real, Divin. De aceea este bine ca tinzi catre a deveni Iubire, dar nu vei putea „fi iubire” decat daca treci dincolo de minte, dincolo de personalitatea construita si accesezi dimensiunea constiintei pure dinauntrul tau. Acest lucru se face in tacere, prin aprofundarea launtrica a momentului prezent, fara ganduri, detasandu-te de personalitate si de tot ceea ce crezi ca esti, cu alte cuvinte prin meditatie, prin adevarata meditatie care iti poate revela adevarul despre cine esti defapt.

    Aceas lucru nu este menit sa te descurajeze, petru ca ceea ce ai facut pana in acest moment este perfect. Ti-ai intors chipul catre Iubire, insa iluzia ca ai gasit-o nu face altceva decat sa te tina de la o gasi cu adevarat. Si doar cand te vei gasi pe tine, doar cand iti vei cunoaste si recunoaste adevarata natura, doar atunci vei fi realmente Iubire. Atunci nu vei mai avea nevoie de cuvinte, nu vei simti ca trebuie sa faci nimic special si nici nu vei mai cere celorlalti sa reverse catre tine iubirea, pentru ca aceasta va fi in tine si dinauntrul tau ea va emana in mod simplu, natural si fara efort.

    Asadar esti pe calea cea buna, dar nu te opri aici. Porneste in cautarea a ceea ce esti cu adevarat si vei gasi iubirea. Oricine poate sa o faca. Dar pentru asta este nevoie sa iesi din aceasta noua zona de confort in care crezi ca aceasta raza de soare care s-a nascut inauntrul tau este totul. Daca spui ca esti iubire si inca sunt momente in care suferinta te apasa mai mult decat este necesar, daca inca in sufletul tau se mai naste ranchiuna si resentiment pentru vreunul dintre semenii tai oricare ar fi acela, daca inca nu poti vedea orice experienta, oricare ar fi aceea ca pe o simpla experienta, ca pe un joc al formelor si aceasta te copleseste, atunci inseamna ca inca Iubirea reala nu a inflorit inauntrul tau. Asa ca iesi din aceasta iluzie dar intra in increderea ferma ca poti ajunge la ea, odata ce ajungi la a descoperi Centrul Fiintei tale prin experienta directa, dincolo de cunoasterea imprumutata de la ceilalti. Nu fa din aceasta iluzie o bariera. Continua sa cauti si vei gasi. Spun asta din proprie experienta. Am crezut si eu multa vreme ca am trezit iubirea in interiorul meu. Apoi viata mi-a demonstrat contrariul si am decis sa ies din iluzie desi in spatiul iluziei mele era caldut. De cate ori aparea o situatie extrema care imi demonstra ca inca „nu sunt iubire” raspundeam cu „ei, sunt si eu om!” si acest raspuns ma tinea in zona de confort. Insa am fost nevoita sa ies din aceasta iluzie si sa imi continui cautarea. Viata m-a dus intr-acolo si am raspuns chemarii. In momentul in care am facut primul pas, chiar daca nu permanent, in primul moment in care am gustat din starea de constiinta pura si am vazut prin experienta directa ce inseamna, mi-am vazut pacaleala. Am inteles ca Iubirea cu I mare inseamna cu totul si cu totul altceva. Am inteles ca doar aici ea poate fi gasita si reinviata in noi, am inteles ce inseamna seninatate si bucurie independenta de conjuncturile exterioare, am inteles ce inseamna acceptare totala, am inteles cam ce inseamna cu adevarat Iubirea. Drumul meu nu s-a incheiat inca, insa sunt pe cale dar stiu ca este calea care, desi m-a scos din zona mea de confort, din credinta ca ajunsesem undeva, stiu cu siguranta ca ma duce in ritm mai mult sau mai putin alert catre Adevar.

    Pe aceasta cale te astept si pe tine. Ea exista, adevarul poate fi atins si cand deschizi acea poarta, iubirea pe care o cauti se va revarsa peste tine si va curge prin tine. Nu va trebui sa faci nimic pentru a da iubire, nu va TREBUI sa fii iubire, doar vei FI si Iubirea va fi acolo, parte intrinseca din ceea ce Esti.

    Cu drag!