•  Navigation
  • La fereastra care da catre lume: BLANDETE!

  • Blandete. Priveste adanc in tine, priveste-te in oglinda unui copac sau a unei flori, pentru ca acestea sunt o continuare a ta, pentru ca esti parte din aluatul creatiei interconectat cu tot si toate. Si atunci, priveste-te in oglinda cerului si lasa-l sa curga peste tine in valuri albastre. Sigur ca frumosul este doar o parte a acestei lumi duale dar important e ca ESTE. Si tu ESTI frumos. Daca reusenti macar putin sa simti asta, sigur, pe sufletul tau, in acest moment, se deseneaza un zambet. In zambetul acesta se trezeste blandetea, alba ca aripa ingerului si moale ca spuma norilor. Si tu o poti extinde usor in fiecare celula a ta, in fiecare gand in fiecare suflare si mai mult, inafara ta, o poti cerne peste lume asa cum fiintele inaripate de lumina isi cern iubirea peste pasii trecatorilor prin viata. O frunza. Priveste la o frunza cum cade lent pe pamant. Ea nu raneste scoarta pamantului ci o mangaie, o saruta bland acceptandu-si drumul. Blandete!. Asculta muzica vantului. Ea nu iti sparge timpanele ci le atinge usor cu vibratia universului, nascand dansul gandurilor si al viselor care te poarta departe… departe! Ai grija ca pasul tau sa mangaie iarba. Astfel comunici cu ea, cu natura care te invata. Tu mangai iarba cu calcaiul si iarba iti mangaie gleznele cu verdele sau: blandete, dialog bland intre copiii Universului. Ingrijeste-ti gandurile, ai grija de ele ca de flori caci astfel vor inflori. Nu le lasa sa se ofileasca. Uda-le cu suvoiul blandetii si ajuta-le sa infloreasca vise, hraneste-ti visele cu zambet si credinta si ele se vor cerne peste realitatea ta din aceasta lume manifesta. Departe, in zare, orizontul isi canta infinitul. Sub aripa sa, pana si stancile par mai rotunde, pana si varfurile muntilor canta rotundul si tu le poti raspunde, pentru ca sufletul tau este rotund, arcuire blanda de iubire peste petalele diminetilor. Trecatorii pasesc in dansul vietii sub privirea ta clara. Fa din fiecare pas al lor un dans, observa cum fiecare pas lasa in urma lotusi de lumina si simte cum aceasta curgere de lotusi albi se pierde treptat in simfonia vietii. Redefineste-ti viata. Numeste-o DAR si ingrijeste-o ca pe o gradina. Destrama granitele intre care ti-ai tinut sufletul pana mai ieri, dar nu cu violenta, nu dintr-o data, nu fa asta cu manie ci BLAND. Topeste zidurile dintre tine si zambet, dintre tine si mister, barierele dintre tine si constienta infinitului, cu blandete, trimite din inima ta un fir delicat de iubire, stralucitor ca razele soarelui si lasa-l sa invaluie marginea. Observa cum se incolaceste peste balustradele inimii tale si cum le transforma in covoare de lumina ce se extind peste lume, formand punti de iubire. Lasa-ti zambetul sa se rostogoleasca peste aceste punti si sa se piarda in infinit. Acum simti, acum STII, acum ESTI.

    Blandete!