•  Navigation
  • Meditatia - ce este? Avem cu adevarat nevoie de asa ceva?

  • Daca te-as intreba cine mediteaza, ce mi-ai raspunde? Opreste-te putin din graba cu care tot “faci” una sau alta, doar pentru cateva clipe si observa, fara sa etichetezi. Poate ti se va parea imposibil la inceput. Poate ti se va parea ciudat si fara scop. Sau poate iti va veni foarte usor. Nu conteaza. Ceea ce conteaza este ce se poate dezvalui in momentul in care doar vei privi. La fel de usor cum vezi, poti doar sa privesti. Nu necesita niciun efort din partea ta. Nu necesita decat un fel de “antrenament” pentru mintea ta si in celasi timp o constanta reamintire a ceea ce esti, sau ce nu esti. Cu siguranta nu esti ceva ce poate fi observat de catre tine, nu? Daca esti de acord cu acest lucru, poti merge mai departe. Daca nu esti de acord, atunci poate poti sa incerci, pentru inceput. Sau poate vrei inca sa te joci de-a rolul de fiinta. Este in regula, orice ai alege!

    Exista o senzatie in tine, aceea care iti spune ca existi si ea nu se limiteaza la corpul fizic. Pentru ca daca iti privesti mana, o vezi, spui ca ea exista, ca e parte din tine. Insa daca inchizi ochii, nu o mai vezi, nu mai poti spune daca ea exista sau nu, insa senzatia ca TU existi nu se schimba. Este permanenta si te insoteste, fie ca esti fericit, trist sau furios. Deci trece dincolo si de emotii. Este un “loc” de lniste pe care te idemn sa il cauti. Desi nu il poti gasi… cel putin nu in sensul clasic al cautarii. Insa fiind vigilent la ceea ce se intampla in interiorul tau, poti sa intuiesti acea zona, o simti cuva, este o senzatie. Un loc in care nimic nu iti spune ca esti femeie sau barbat, tata sau copil, angajat sau pensionar… o zona de nemiscare totala. Iar “exercitiul” non-etichetarii iti poate arata drumul catre acea zona. Ce legatura are meditatia cu toate aceste lucruri?

    In manifestare, ceea ce noi numim omĀ (imaginea de sine cu care ne identificam atat de mult, incat uitam cine suntem cu adevarat), este undeva in afara zonei de liniste, sau mai corect spus, se crede in afara acestei zone de liniste. Omul este intr-o stare de stres, tocmai datorita senzatiei de separare de aceasta zona de liniste. Dar omul nu este de fapt in afara acestei zone de liniste, pentru ca nu exista nimic in afara acestei zone. Acesta este INFINITUL care contine tot. Acolo se termina orice interpretare, sau cel putin interpretarea nu mai este prezenta, decat ca orice alta forma de manifestare. Ba chiar si manifestarea se opreste, pentru ca nu este decat LINISTE. Iar INFINITUL deja contine TOT…

    In acest context a medita se poate traduce prin A TRAI. Nu sunt necesare tehnici, nu e nevoie de niciun efort, nicio stare extraordinara, ci doar de prezenta. De a observa, doar. Sa te uiti la tine si sa vezi ce nu esti. Sa patrunzi in fiecare clipa ADEVARUL. Poate la inceput iti va fi greu sa TRAIESTI. Insa daca devii constient/a ca a ti se parea greu este doar un gand iti vei da seama, in momentul in care iti poti observa gandurile -si ca ele nu au nimic de a face cu tine, sunt doar o constanta miscare in campul constiintei- ele vor inceta sa te mai prinda. Tu vei inceta sa le mai dai atentie si in exact acea clipa vei stii, vei simti linistea despre care iti vorbesc. Unii ii spun VIDUL, pentru ca pare sa nu contina nimic, mintea nu ii poate da forma sau nu isi poate imagina cum este si atunci se incetineste sau se opreste de la sine. Si nu ramane decat liniste. Acea prezenta permanenta din tine te poate ghida catre TINE. Obeserva miscarea (fie ca este vorba despre corpul tau, emotiile tale, gandurile tale, starile tale sau orice altceva tu crezi ca se intampla in afara ta) si cauta linistea din spatele miscarii, nemiscarea din spatele sunetelor, culoarea gandurilor tale. Doar fii atent la ce se intampla… in CONSTIINTA. Si spune-mi… ce greutate au lucrurile din jurul tau, daca deschizi ochii? Ce consistenta are REALITATEA?

    In liniste nimic nu mai este, decat prezenta. Fara nicio caracteristica. Priveste si nu interpreta, asculta fara sa diferentiezi, lasa lucrile sa se intample de la sine, pentru ca ele se intampla ur si simplu. Si tu, cel care crezi ca esti, la te intampli in CONSTIINTA. Si atunci, cine mediteaza? Si cine observa meditatia?

    PS: cand vei simti LINISTEA, vei stii. Las-o sa te cuprinda si spune-mi CINE ESTI TU?