•  Navigation
  • Nevoia excesiva de control – deconectarea de la iubirea interioara

  • Nevoia excesiva de a controla majoritatea aspectelor vietii prezente si viitoare, precum si vietile celor din jurul nostru, nu reprezinta nicidecum un atribut al puterii personale ci, din contra, lipsa acestei forte interioare. Aceasta lipsa este, in consecinta, suplinita cu o atitudine de control excesiv.
    Haideti sa reflectam pentru cateva secunde si sa ne punem intrebarea: de unde se naste puterea personala? Din cat de mult acumulam? Din faima? Din cat de mult controlam pe cei din jurul nostru pentru a ii face cu sau fara voia lor sa ne indeplineasca anumite cerinte? Nu. Puterea personala radiaza din centrul fiintei tale. Daca reusesti sa simti indeajuns de mult acest centru si sa ajungi la el, vei gasi acolo samanta iubirii. Poate ca aceasta nu a fost destul de mult udata, poate ca peste aceasta s-a asternut un strat gros de praf, din diverse motive, datorita unei vieti traite intr-un mediu plin de intelegeri limitate. Probabil. Nu stiu. Fiecare are experienta proprie si exista o infinitate de motive, unul pentru fiecare dintre noi, care ne-au facut sa ne indepartam de centrul pulsatil de iubire al fiintei noastre. Poate un mediu familial dur sau rece, poate o serie de greutati cu care ne-am confruntat de-a lungul vietii si care au sapat rani ce au ramas inca deschise si alte asemenea. Toate acestea ne-au determinat sa ne indepartam de noi insine, sa uitam ca iubirea este o forta incomesurabila pe care cu totii o purtam in interiorul nostru si ca aceasta este un rezervor nesecat de lumina precum si adevarata sursa de putere. Si iata ca asa ne-am indreptat atentia catre exterior, cuprinsi de sentimente de incertitudine si nesiguranta, nascatoare de temeri si frici, o frica ce se manifesta la nivel mai mult sau mai putin constient dar care face indvidul sa inceapa sa caute o falsa stabilitate incercand sa controleze realitatea exterioara din care fac parte si semenii sai. Atata tot ca aceasta incercare de control reprezinta o munca de Sisif care ramane in cele din urma fara rezultat riscand, de cele mai multe ori, sa amplifice starea de nemultumire interioara, de neimplinire si frustrare.
    Nu poti controla curgerea infinitului, omule! Da, par cuvinte mari dar chiar asa stau lucrurile. Realitatea exterioara, persoanele cu care iti intersectezi calea, fac parte din aceasta curgere infinita, multidimensionala, complexa pe care tu doresti sa o cuprinzi intre niste limite simpliste si limitatoare prin control. In primul rand ca atunci cand ridici bariere atat pentru tine cat si pentru ceilalti nu faci altceva decat sa persisti in a bate pasul pe loc in propria ta evolutie, limitandu-ti experientele si accesul la cunoastere si experimentare. Iar in al doilea rand, controlul pe care crezi ca il exerciti, nu este decat o iluzie. Nu ai cum sa cuprinzi in palma ta infinitul prin FRICA. Il poti cuprinde doar prin IUBIRE si atunci, defapt, nu il cuprinzi ci il lasi liber si il contempli cu mirare vesela de copil.
    Daca te simti mereu in pericol este pentru ca nu reusesti inca sa vezi imaginea de ansamblu. Aceea in care esti spirit nemuritor venit in lumea manifesta sa experimenteze si sa-si consolideze cunoastere. Cum poate fi un spirit infinit in pericol? Si mai ales intr-un pericol aproape permanent? Actuala forma fizica in care te afli, este vulnerabila, intr-adevar. Este bine sa avem grija de ea si de aspectele vietii pe care o traim, dar nu de o maniera exagerata, astfel incat sa nu ne mai dam voie sa gustam din culorile vietii, plasandu-ne intr-o stare permanenta de incrancenare, autoaparare degenerata in suparare si, uneori, in manie. Relaxeaza-te! Traieste! Esti infinit!
    Daca simti tot timpul ca ceilalti te ameninta, ca iti ameninta integritatea, imaginea de sine, daca simti tot timpul ca sementii tai iti gresesc in permanenta cu ceva, prin tot ceea ce fac, este pentru ca, iarasi, esti intr-atat de deconectat de la centrul fiintei tale, de la centrul iubirii infinite, incat te simti cu adevarat separat de toti si de toate. In felul acesta nu esti decat un costum, un rol efemer intr-un anumit spatiu timp, care incearca din rasputeri sa isi apere teritoriul. Te simti in permanenta defensiva, ai o colectie interioara de scuturi care sa te protejeze de rautatea celorlalti sau de ceea ce acestia fac si nu este conform cu viziunea ta personala despre lume, cu ROLUL tau. Si iarasi cazi in capcana frustrarii pentru ca nu poti, defapt sa controlezi pe nimeni. Este o iluzie de moment in care cazi atat tu cat si cel care se lasa controlat, care este cuprins de puterea hipnotica a impresiei ca nu poate face altfel. Aminteste-ti: exista un numar infinit de alternative potentiale impletite, chiar si in lumea manifesta, dupa niste algoritmi extrem de complecsi. Asta creeaza varietatea si varietatea naste bogatia cunoasterii. Asadar, in acest context, cum poti pune etichete? Cum poti impune doar UN anumit comportament si pretinde ca esti cunoscatorul unic al unui adevar unic cand, la nivel profund stii foarte bine ca traiesti o amagire care nu iti aduce decat limitare?
    A renunta la practicarea controlului exagerat asupra realitatii curente si asupra vietilor semenilor nostri, nu inseamna a lasa ca absolut totul sa curga la voia intamplarii. Putem avea opinii, putem avea planuri si propuneri, dar, in acelasi timp, faptul ca suntem conectati la sursa interioara de iubire si putere, ne ajuta sa nu cadem in cealalta extrema, sa respectam, la fel de mult si opiniile celorlalti, cautand intotdeauna un consens, daca acesta poate fi atins sau lasand fiecaruia libertatea de a face ceea ce simte atunci cand consensul nu este posibil, rezervandu-ne dreptul de a face acelasi lucru, insa fara a ne limita reciproc, fara resentimente si dusmanie. Rezervorul interior de iubire, odata lasat sa curga, ne de putere. Nesiguranta dispare treptat si dorinta ca lumea sa fie o marioneta pe care sa o putem manevra dupa bunul plac, dispare si ea, inlocuita fiind de entuziasmul de a descoperi frumusetea si noutatea, darul fiecarei clipe de viata aducatoare de cunoastere.