•  Navigation
  • Nuante importante ale exprimarii emotiilor

  • A FI si A FACE sunt doua notiuni diferite, desi complementare. A FI reprezinta o stare, A FACE reprezinta o actiune. Starile coroborate cu actiunile noastre ne compun propria realitate. Ambele sunt importante, pe ambele este necesar sa invatam sa le exprimam in mod deopotriva constructiv si echilibrat.

    Este important, insa sa nu le confundam, tocmai pentru a le exprima cu claritate si pentru a reusi sa relizam aceasta impletire de o maniera armonioasa.

    Incepeti sa observati cu atentie ceea ce se patrece in jurul vostru si va veti convinge singuri ca exista, intr-adevar o confuzie intre aceste doua concepte. Una dintre confuzii se manifesta in momentul in care multi dintre noi incearca sa isi exprime emotiile. Exprimarea sincera a emotiilor joaca un rol important in cizelarea propriei persoane, in evolutia personala. Dar stim cu adevarat sa facem acest lucru? Partial. De foarte multe ori am auzit persoane, care intrebate despre ceea ce „simt”, deci rugate sa isi exprime proriile emotii intr-o situatie data, raspund cu „un fapt”, cu „o actiune” fara a isi identifica propria stare intrioara. Exista o diferenta subtila intre cele doua, o diferenta pe care este bine sa o observam si sa o constientizam.

    De exemplu: intrebati despre cum ne „simtim” la locul de munca, putem avea tendinta de a raspunde „nedreptatiti”. „Nedreptatit” NU este un sentiment, ci reprezinta un fapt, rezultatul unei actuni. Cineva, un coleg sau poate chiar seful a facut ceva care ne-a nedreptatit, ne-a „stirbit de dreptatea cuvenita”. Ce se intampla atunci cand exprimi doar faptele si nu identifici si sentimentul, emotia, simtirea din spatele faptei? Ai o viziune trunchiata si partiala a ceea ce ti se intampla, a ceea ce esti in acel moment. Cand observi ca la o intrebare despre „simtire”, la o solicitare sau o nevoie de a iti exprima propriile emotii raspunzi cu fapte, intreaba-te intotdeauna: „bine, dar aceasta fapta ce imi provoaca la nivel de simtire?”, cu alte cuvinte „ce anume simt eu in momentul in care sunt sau cred ca sunt nedreptatit?”. Vei raspunde automat cu o „simtire” care poate fi: tristete, frustrare, lipsa de entuziasm etc… odata identificata emotia din spatele faptelor cu care te confrunti vei incepe sa lucrezi cu ea si, ceea ce este si mai important este ca in acest fel vei incepe, in primul rand, sa lucrezi cu TINE. Stii ca in orice situatie te-ai afla tu detii cheia propriei tale bucurii. Atunci cand inveti sa exprimi intr-adevar emotia din spatele faptelor, iesi de sub conditionarea exteriorului si iti intorci privirea catre tine. Emotiile se pot alchimiza, se pot transforma, se pot transcende. Odata modificata starea ta interioara, se schimba si cadranul faptelor. Cand tristetea provocata de faptul ca te simti „nedreptatit” se transforma in liniste, atunci si „nedreptatea” perceputa de tine capata alt sens. Aceasta, la nivel de fapte, poate ca ramane, poate ca este reala sau nu, dar chiar si in cazul in care este reala, tu incepi sa o privesti altfel pentru ca ai transformat emotia care o sustine si odata cu transformarea emotiei, ti-ai schimbat viziunea asupra situatiei respective. Poate ca dintr-o simtire de „liniste” interioara, vei aborda „nedreptatea” altfel, de o maniera mult mai constructiva, cu calm, cu claritate si atunci cand ne alchimizam emotiile si ACTIONAM de pe o pozitie de claritate, faptele sunt reorientata intr-o directie mult, mult mai utila decat atunci cand actionam dintr-un un sentiment de furie sau tristete.

    Sa mai dam o serie de exemple in care sa face diferenta intre a exprima o stare de A FI si A FACE:

    A FI:

    -Sunt bucuroasa ca ramai langa mine

    -Sunt trist pentru ca nu pot ajunge acolo

    -Ma simt bine pentru ca am terminat lucrarea la timp

    -Sunt coplesit de situatie

    -Sunt radios

    -Ma simt relaxat si calm

    -Sunt vesel

    A FACE: exemple de situatii in care avem impresia ca exprimam o emotie personala dar in realitate exprimam o actiune exterioara care se repercuteaza sau credem ca se repercuteaza asupra noastra:

    -Ma simt neglijat (=tu ma neglijezi)

    -Ma simt amenintat (=tu/voi ma aneninti/ati)

    -Tu nu ma iubesti (in cazul acesta presupun eu ceea ce simte celalalt si fac o „citire a mintii” fara a exprima ce sentimente creeaza acest lucru in mine)

    Sunt mici nuante din care nu este nevoie sa facem o obsesie. Este insa bine sa le identificam si sa le observam atunci cand avem ocazia, sa traim, sa actionam si sa ne exprimam cat se poate de constient cu fiecare zi care trece. Exercitiul zilnic de constientizare al nuantelor manifestarii duce catre claritate iar claritatea ne schimba radical viata si modul in care traim in aceasta lume, ne largeste intelegerea si ne accelereaza evolutia.

    Sunt bucuroasa ca am mai asternut cateva idei in pagina alba si ca astfel am mai impartasit un mic fragment de cunoastere cu cei care ne citesc :).

    Intotdeauna cu drag!