•  Navigation
  • O schimbare de perspectiva asupra „atacurilor” exterioare

  • Intr-o societate in care am invatat ca trebuie sa dam din coate pentru a supravietui si astfel competitia a ajuns o activitate la ordinea zilei, atacul de orice natura (fizic, psihic, direct sau indirect) a fost si este inca practicat cu o constanta uluitoare. Atacam atunci cand nu mai putem sa tinem inauntrul nostru durerea, frustrarea sau furia, pentru ca nu am invatat sa le exprimam altfel si atacam dintr-un sentiment superficial de autoaparare, atunci cand teama ne cuprinde, teama de anulare a propriului ego, atunci cand simtim ca nu suntem luati in seama, traind sentimentul „omului invizibil” in prezenta celorlalti, teama de singuratate, teama de a nu fi intelesi si alte asemenea frici interioare care ne fac sa ne construim „scuturi” si „sabii” din impresia falsa ca acestea ne vor ajuta sa „supravietuim”. Si, asa cum deseori noi ii atacam pe ceilalti, si ceilalti ne ataca pe noi, perpetuand un schimb de atacuri vicioase care ne tin ancorati in micile „drame”de zi cu zi, in povestile egoului caruia nu stim sa ii atribuim consecvent rolul potrivit in existenta noastra in acest Univers manifest.

    Pentru a rupe „lantul al slabiciunilor”, este important sa invatam cum sa nu mai luam aceste atacuri, mai mult sau mai putin subtile, mai mult sau mai putin constientizate, la modul personal.

    Aminteste-ti cat mai des urmatoarele: cel ce judeca, jigneste sau „inteapa” nu o face pentru ca realmente are ceva cu propria ta persoana. Aceste atacuri sunt in primul rand venite din neputintele sale, din propria durere, din propria confuzie cu privire la ceea ce Este cu adevarat si la rolul sau in aceasta lume. Chiar si cei care detin o informatie elaborata asupra esentei vietii pe acest Pamant, chiar si ei se scalda de foarte multe ori in tot felul de temeri si confuzii, din simplul motiv ca nu este de ajuns sa detina un anumit set de informatii ci trebuie sa invete sa le traiasca, sa le SIMTA, sa le integreze la toate nivelurile astfel incat sa reuseasca sa actioneze tot timpul dintr-o altfel de simtire si nu dintr-o emotie negativa acoperita cu un strat de teorie, fie ea si inteleapta. Intelepciunea la stadiu de teorie este un pas important dar intelepciunea SIMTITA si TRAITA este cea care ne schimba cu adevarat. Vom ajunge si in acel punct, dar inca mai avem ceva Drum de strabatut pana acolo.

    Pana atunci, putem insa sa incepem sa pasim pe Calea Armoniei, incetand sa asteptam ca ceilalti sa nu mai lanseze catre noi atacuri ci invatand sa nu le mai alimentam chiar si atunci cand ele exista. Atacul vine spre tine si daca inveti sa nu ii mai dai energie amplificandu-l cu propriile tale emotii si reactii, acesta nu te mai atinge pentru ca reusesti sa il transformi, sa il transcenzi. Actionand astfel, cercul vicios se rupe chiar acolo, in fata ta iar tu, la randul tau, nu mai devii un radiant de energie viciata pentru cele/cei ce te inconjoara.

    Sa nu dai energie unui atac care vine spre tine, nu inseamna ca sageata sa te atinga si tu sa rezisti durerii. Nu, in cazul acesta nu faci decat sa reprimi. In aceasta situatie este de preferat sa raspunzi, cat mai moderat cu putinta dar totusi sa te exprimi. Ceea ce inseamna cu adevarat sa poti sa neutralizezi un atac este o stare si o constiinta interioara reala astfel modelata si dezvoltata incat sa poti sti si simti ca acea sageata este nascuta din problemele interioare ale celui care o lanseaza. Atunci stii ca defapt nimeni nu are nimic cu tine in mod direct, chiar daca asa ar putea sa para si poti privi cu o oarecare intelegere sau compasiune la felul in care acesta isi construieste sageti prin care spera sa isi rezolve propriile neimpliniri.

    Cand cineva iti face o observatie constructiva, acesta va vorbi fara o incarcatura emotionala foarte mare si in nici un caz nu va avea tendinta sa te schimbe sau sa iti impuna ceva. El isi va exprima opinia si tu vei simti ca esti liber sa iei ceea ce poti, vrei si crezi, din aceasta opinie. Atacurile izvorate din neimpliniri interioare, au, in schimb, o incarcatura emotionala destul de puternica, manifestata sau nu verbal dar intotdeauna manifestata la nivel nonverbal, acesta fiind extrem de mult condus de subconstient, fiind caracterizat de o transparenta aproape totala, pentru cei ce invata sa observe dincolo ceea ce se afla in spatele cuvintelor. In acest caz, este bine sa invatam sa nu ne simtim nici inferiori nici superiori, pastrand un nivel de echilibru si decenta a scarii propriilor valori si, asa cum spuneam mai sus, sa ne amintim ca nu exista defapt atac cu adevarat directionat ci doar o exprimare a propriilor „monstruleti” interiori care simt nevoia sa iasa la suprafata pentru a fi eliberati.

    In momentul in care inveti sa nu mai iei personal acest tip de atacuri, nu inseamna ca raspunsul tau, la nivel de manifestare si de exprimare trebuie sa fie nul, sau inexistent, inseamna doar ca incarcatura emotionala a reactiei tale va fi mult diminuata, dandu-ti astfel posibilitatea unui raspuns curat, la obiect, nascut dintr-o zona de claritate interioara, fiind astfel mult, mult mai constructiv  decat un raspuns ce ia nastere dintr-o reactie emotionala la alta reactie emotionala.

    Inloc sa te aprinzi, incearca doar sa observi. Observa persoana din fata ta si aminteste-ti ca este un Om ca si tine, cu propriile neputinte, ca la nivel de esenta sunteti nascuti din aceeasi Iubire Divina si ca va indreptati amandoi spre aceeasi lumina, fiecare in propriul ritm. Observa si nu lasa propriul ego sa absoarba emotia si sa interpreteze. Observa. Observa. Observa. Si daca ai reusit sa devii, chiar si pentru cateva clipe un observator intelept, atunci raspunde din aceasta zona de claritate, fara cap plecat dar si fara o atitudine superioara, nici dintr-un spatiu al emotiilor puternice, dar nici dintr-un spatiu al nepasarii si al fugii de lume sau de realitate. Invata sa fii, pe cat posibil, un observator intelept si apoi raspunde oricarui ” atac”, observand efectele unei astfel de atitudini, unul astfel de A FI. 

    Cati dintre noi stiu sa pastreze o abordare reala si constanta a “atacurilor” ce par a ne asalta din exterior? Tu, de cate ori reusesti intr-o zi sa rupi “cercul vicios” al ripostelor?  Si cum ar arata lumea daca tot mai multi am reusi sa facem aceasta schimbare aparent minora de perspectiva?

     

    Intotdeauna cu drag!