•  Navigation
  • Oameni frumosi: Bibliotecarul din Targu Jiu, un suflet de poet

  •  O lume a firescului este aceea in care fiecare suflet coborat in manifestare contribuie la exprimarea  intregului cu vibratia sa unica, reprezentat de propriile inclinatii sau talente. Cu totii avem un talent a parte pentru ca fiecare dintre noi este vibratie unica, atata tot ca nu ne-a invatat nimeni despre acest Adevar si nu am exersat punerea sa in aplicare. Societatea ne invata supravietuirea intr-o lume concurentiala si din acest motiv uitam sa fim noi insine si incercam tot timpul, de cele mai multe ori fara succes sau chiar daca avem succes, fara o senzatie de implinire reala, sa fim altcineva. Exista totusi oameni care din cand in cand isi lasa Sufletul si unicitatea sa sa se exprime prin ei, in diferite feluri. Despre acesti oameni, unii cunoscuti, altii necunoscuti, vom povesti in aceste articole. De ce? Pentru ca este absolut necesar sa oferim recunostinta si sa apreciem licaririle sufletului autentic atunci cand acest fenomen minunat si natural se produce. Speram ca astfel sa se molipseasca tot mai multi de bucuria exprimarii sinelui Real al Fiintei.

    Mesajul nostru pentru tine: cauta inauntrul tau seva, afla ce iti place cu adevarat sa faci, ce anume te implineste si da curs inclinatiei tale, chiar daca acest act inca nu iti aduce succes, recompensa materiala sau reconoastere! Nu te mai vinde, nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Traieste-ti viata, exprima-ti unicitatea. Fii TU INSUTI, cat mai mult cu putinta! Abia atunci vei putea simti ca viata merita intr-adevar sa fie Traita!

    L: Despre Liviu Clisu am aflat acum cativa ani, din „intamplare” de la Razvan. Pe atunci imi reamintisem de bucuria de a scrie pe care am avut-o parca dintotdeauna, de mic copil si Razvan, impartasind aceeasi inclinatie, mi-a vorbit despre prietenul sau Liviu. Un simplu link primit pe messenger, un banal click de mouse a deschis o poarta catre o lume fabuloasa a unui suflet poet care isi exprima culoarea pe un blog ca toate blogurile: http://viscuprosti.blogspot.ro/.000029

    Nu va speriati de titlul blogului in cauza ci luati-o mai degraba ca pe o atitudine a unui om care s-a trezit ca traieste intr-o lume in care toate par sa fie pe dos fata de cum ar fi firesc si normal. Si atunci, ca o forma de protest mai mult sau mai putin subtil, probabil ca a ales aceasta denumire indrazneata drept cap de afis pentru cutiuta sa cu bunatati :). Si da, Liviu se prea poate sa fie unul dintre acele persoane oarecum „invizibile” pentru societatea noastra, asa cum este ea construita, o societate in care numai cei perfect integrati in sistem si nu in propria lor natura, sunt considerati ca fiind figuri proeminente, de mare valoare. Nu este nici un politician de seama, nici un mare om de afaceri, nici un profesor emerit cu cravata si batista apretata la buzunar. Dar daca dam la o parte filtrele acestea de plastic ale sistemului artificial si nefiresc in care traim, oricine ii poate vedea stralucirea. Dincolo de draperiile rigiditatii se dezvaluie un om de o profunzime pe care doar vantul, copacii, cerul sau un suflet obisnuit sa priveasca realmente la alt suflet o poate percepe in adevaratul sens al cuvantului.

    Mie sincer nu mi-a trebuit sa citesc mai mult de cateva randuri din ceea ce scrie pentru a simti ca am mai descoperit un om al carui talent, desi inca nerecunoscut pe cat ar fi normal, a reusit sa curga in mod real in manifestare.

    Un suflet poet care a decis sa lase poezia sa danseze fie si in penumbra, o poezie care dupa parerea noastra nu este cu nimic mai prejos decat scrierile oricarei mari figuri din literatura noastra actuala. Si spunem asta fara pic de indoiala, din tot… Sufletul. In „visul cu prosti” al lui Liviu se nasc lumi, imagini, peisaje, simtiri care imbata sufletul cu inocenta, profunzime, sinceritate si nu in ultimul rand cu o frumusete nuda, naturala. Poeziile sale sunt „zemoase”, adanci si iti dau impresia unei perfectiuni stranii care ti se aseaza in inima precum stelele care se aprind atat de firesc si perfect pe cerul unei nopti senine.

    io_cu_botF16R: Din spatele desk-ului de bibliotecar de la Biblioteca din Targu Jiu, parca asteptand Masa Tacerii sa vorbeasca sau impletind in etern Coloana Infintului, sta un om frumos, un suflet cald, o inima mare, un diapazon perfect acordat la frumos si la sensibil. Il vei vedea oarecum plictisit de omul in viteza care pare sa umple in aceasta era tot spatiul si timpul, insa in el bate o inima de OM mare. Poate ca nu a intrat in profunzimile intelegerii naturii umane, insa natura umana se exprima prin el intr-un mod atat de simplu si de firesc, incat nu poti sa nu ramai uimit citind. Si ce se afla in poemele lui Liviu? El. Perspectiva lui unica asupra vietii, care, atunci cand iese din cotidian, devine rasuflarea unui inger, devine claviatura unui pian minunat care canta la corzile ascunse in fiecare din noi. Daca ar fi sa ii dau o culoare i-as spune ALB, pentru ca are in poezia lui atata culoare incat e greu cateodata sa intelegi in ce registru iti vorbeste: e oare sensibilitatea unui parfum doar de el imaginat, e un sarcasm atat de justificat fata de ciudatenia lumii vis-a-vis tocmai de aceasta sensibilitate sau e o lucratura matematica in care ecuatiile cuvintelor inseamna intotdeauna mai mult decat cuvintele separate. E un exercitiu de frumusete care, pentru mine, a insemnat intotdeauna o clipa de mirare, pe care rereori o am in fata unor texte.

    L-am cunoscut si in momente mai grele ale vietii lui si in zone de ratacire, insa ma reintorc, la fel cum o face si el, la poezie. Poate ca taria lui nu sta in trairea vietii ca atare – iar aici poate tu, cel care citeste aceste randuri poti face ceva, pentru ca merita – dar viata din el traieste la cote maxime. Poti tu judeca norul care trece pe cer si lasa in urma lui o ploaie, pentru ca intr-un fel asemanator, copilul pur din Liviu se exprima in cuvintele unui matur grizonat, plin de seva, plin de viata. Si surprinzator, de fiecare data – atunci cand scrie poezie – se naste si un curcubeu dupa ploaie. E un om pe care vrei sa il iei in brate, natural, pentru ca este o exprimare atat de sensibila a masculinului, incat pare fragil, insa ceea ce vezi e doar sensibilitatea lui acvatica, specifica pestilor, e vibratia care se transmite prin apa pe care norul lui o cerne peste noi.

    O combinatie ciudata de talent si neintelegere pe care o regasesc poate doar la Nichita Stanescu, un cuvant care rostit din gura lui ascunde cascada de minuni din interior. Nu mai etichetati hainele va rog, ambalajul are intotdeauna surprize pentru copiii care se bucura de desfacerea ambalajului! Si ca sa vedeti ca ceea ce am scris amandoi, si eu si Laura, in acest articol este nascut din dorinta sincera de a va atrage atentia asupra unei file frumoase din Cartea Vietii, o sa va delectam in cele ce urmeaza cu cateva mostre autentice ale lui Liviu. Cititi-le in reflexia luminii printre perdelele grele, desenand umbre fantastice in camera, sau in aburul ce iese din oala cu sarmale, ele sunt acolo, in particulele cele mai mici de materie, pentru ca au viata, o viata pe care dorim sa o vedeti, sa o impartasiti si sa o traiti.

    Si in final, nu putem sa nu profitam de ocazie, ca sa ii uram lui Liviu si un la multi ani atat prin cea ce am lasat sa curga din sufletele noastre dar si ca o consecinta fireasca a faptului ca ne „atinge” corzi sensibile cu sloavele lui pline de vibratie. La multi ani Liviu!

    ================================

    nachtmusik VI

    eu i-am luat ei cerul 
    l-am pus undeva în p?mînt
    ?i atunci s-a n?scut ploaia

    apoi soarele cu de-a japca i l-am luat-
    de asta sunt nori acum pe lume.

    ?i, cînd i-am luat ?i p?mîntul, ea a fugit 
    am g?sit-o pe-o creang? într-un cire?,
    obosit?, ascuns? printre flori ?i frunze. 

    i-am zis :
    de ce î?i bate inima a?a de tare? tu e?ti o vrabie.
    soare ?i cer ?i p?mînt ?i-am furat
    dar vîntul nu am cum.

    Î?i las tot, scutur? ea din pene
    – vocea îi suna lini?tit?-
    chiar ?i vîntul, dac? vrei.
    Cînd el te va spulbera,
    vei fi ca mine.

    =============

    Transee 1

    Doamne care ai f?cut z?pada 
    care ai f?cut baionetele ?i bocancii ??tia g?uri?i
    te rog s? te opre?ti din f?cut
    m?car cît îi scriu iubitei scrisoarea asta
    frumoasa mea, sper c? la tine e cald ?i bine
    tu e?ti singur? ?i acum te iubesc a?a cum îmi doresc l?sarea la vatr?,
    la vatra aia unde coacem noi pîine ?i nu e r?zboi, e doar acas?
    a? vrea s? m? p?leasc? un glon? du?man ?i s? m? trimit? ??tia în spatele frontului
    s?-mi dea medicamente ?i o medalie de la patria mîndr? de mine
    ?i apoi tu s? m? prime?ti la poart? cu o fericire ciung?
    dar acum dorul de tine e o ran? mare ?i pieptul meu e mic.
    Doamne, am scris iubitei, acum las?-i s? dea cu tunu

    =================

    marginea

    cînd ea pleac? s? fac? baie 
    aud cum se scurg rîuri peste marginea p?mîntului 

    în c?l?toriile mele am cunoscut oameni
    care spun c? e rotund 
    numai c? acum navighez cu ea
    ?i-mi zice c? toate se termin? undeva 
    delfinii care ne înso?esc, vînturile care ne bat 
    ?i camera asta ce plute?te 
    astea vor curge cu noi, vor c?dea cu noi 

    =========

    ea

    Trebuie s? v? spun c? m-am îndr?gostit. E frumoas?, are ni?te forme ondulate, e aspr? ?i blînd?, te tope?ti dup? ea. De aia îi ?i zice Tope?ti. E de la Tismana, da mai din deal a?a. E o parte din rai la ea acolo ?i de aia ea st? ascuns? de mînc?torii de semin?e de la scara blocului, de gr?t?ri?tii middle-class de weekend ?i de corporati?tii doritori de senza?ii infinite-zimale. E o stare acolo, nepriceput? de minte, e o ajungere. E un moment în care zici ca Dumnezeu e mare ?i Dumnezeu e mic între dou? respira?ii. Pe dealurile alea împ?durite, înnucite, încastanite, nu mai pare important c? exi?ti, pentru c? e mult mai important c? exist? ?i tu faci parte din ea, atît cît po?i tu, urcînd, coborînd-o. Ea nu vrea sa fie un munte, s? te pun? la încercare grea, nu are nevoie de încerc?rile tale, de senza?iile tari ale dep??irii de sine. Ea doar e acolo ?i î?i accept? pasul obosit ?i mintea îngreunat? numai s?-?i arate c?, în sfîr?it, ai p??it bine, c? deja nu mai ai o scuz? pentru c? nu ?tii cum s? fii om.

    ===========

    Trecere

    norii nu ne ating niciodat? 
    ei ?tiu c? cerul e deasupra lor 
    ei ?tiu c? noi respir?m cer 
    dar nu vor s? ne ating? 

    poate c? vrei s? zbori dar ei nu se lipesc de tine 
    poate vrei s?-i îmblînze?ti uneori 
    dar ei au trompe mari ?i col?i de fum alb , 
    au mar?ul vîntului 

    norii mereu trec 
    s? ne lase pe noi noi s? respir?m cerul 
    ?i noi mereu trecem 
    cu ochii spre nori

    =============

    Particule

    cerul e un acoperi?
    cînd plou?, cade peste mine ?i nu m?-ncovoaie
    cînd ninge, te vreau aici s?-mi ?ii cald
    cînd fulger?, m? ascund cu tine în pe?ter?
    ?i tun? 
    ?i-atunci înv?? rug?ciuni

    dar cerul e o mare pardoseal?
    cînd plou?, calc în b?l?i în cercuri 
    cînd ninge, te vreau aici s? facem igluuri ?i cazemate

    norii ne las? ?i sunt cumin?i 
    doar dac? p??im cu picioarele goale

    sigur c? fulger? ?i apoi tun? 
    dar acum noi hot?rîm ce ?i cum

    =============

    in carbune

    umbrele p?s?rilor în ap? 
    umbrele pescarilor apleca?i peste albia sec?tuit?
    doar în contur

    po?i creiona floarea iubita
    dar nu rîul nu vîntul nu fumul ?ig?rii nu ploaia ce vine

    aici lîng? ap? m? gîndesc
    dac? a? fi un pescar a? pescui p?s?ri 
    s? le pricep zborul 
    a? arunca undi?a în ap? 

    cîrligul s? prind? umbra
    ?i eu aripile

    =========

    lumea

    e u?or s? pleci e greu la început 
    s? nu-?i mai fie dor via?? ?i lucruri prin care s? treci 
    s? nu-?i mai fie nimic 
    om animal plant? piatr? ap? ?i foc 
    toate s? se sting? 

    dar azi au înflorit multe flori
    azi teii au deschis miros 
    ?i chestiile astea î?i crap? mintea 
    c? lumea ne închiriaz? pentru un timp 
    totul e s? ne convin? proprietarul 

    atît voiam s?-?i zic 
    atît, m?i fat?

    ==========

    eu

    tu crezi c? eu te iubesc
    dar nu e a?a. 
    eu numai cu mine stau 
    pentru c? numai eu exist pe lumea asta 
    ?i eu te-am creat ca s? m? iube?ti 
    s?-mi faci cafea diminea?a
    ?i s?-mi zici cum sunt eu de bun 
    ?i s? le spui ?i altora mereu 

    Tu trebuie s?-mi faci via?a frumoas?
    nu m? intereseaz? cum, tu o faci 
    tu o s? deschizi ferestre ?i u?i
    dac? î?i spun eu, tu s? deschizi tavanul
    acoperi?ul, cerul întunecat , s? tragi perdeaua peste galaxii
    cînd nu mai vreau univers 
    cînd nu mai trebuie univers 
    ci doar un elefant ocolind o furnic?

    Tu crezi c? eu te iubesc? Iubirea e mic? !

    ================

    poem cu noi

    într-o zi o s? vorbim aceea?i limb?
    dac? o s? zic scaun tu o s? te a?ezi
    f?r? nici o fric? 
    dac? o s? zic dragoste o s? facem ochii mari
    a?a de mari încît în somn 
    va fi mereu o întîlnire
    pleoapele care alung? intermitent lumea 

    e bine s? tr?ie?ti în genere asta ziceam

    pe limba aia, ?tii tu

    ===========

    asteptare

    am g?sit piatra care vorbe?te ca o floare
    am g?sit floarea care vorbe?te ca un cîine
    am g?sit cîinele care a devenit om

    am c?utat moartea care a f?cut piatra s? fie floare
    ?i am g?sit cîinele care ne-a f?cut oameni 

    eu vreau s? mor s? v?d ce se mai întîmpl?
    poate voi fi o cîmpie pe care tac ni?te cai 
    s? fii bun?, adu-le rîul aproape 
    o s? le fie sete

    ============

    scoici

    nu e vorba c? a? fi înotat
    c? m-a? fi scufundat
    oricît de adînc 
    nu c?utam o perl?

    uneori e bine s?-?i opre?ti 
    respira?ia
    lipsa aerului e o speran??

    ce ?tim noi atunci cînd totul coboar? spre nisip dedesubt
    ce ?tiam eu g?sindu-te?
    ce ?tim noi doar scoici cum suntem
    mai intr? un fir de nisip
    în carapace prin carne
    ?i tu vei str?luci rotund? iubito
    apoi vine valul ?i malul

    totul e o plaj?

    =========

    fotoliu

    e ca ?i cum ai fi într-o carte
    ?i eu a? vorbi cu tine
    pasaje întregi în care te strig în balcon
    ?i m-a?tep?i
    da 
    în capitolul doi a? plînge al?turi de tine 
    în sufragerie cu lingura în sup?
    ?i eu culegînd lacrimi pe sub mas?

    e ca ?i cum 
    ai prea multe foi prea multe sufragerii 
    mese ?i linguri ?i lacrimi ?i 
    capitole 

    sunt rafturi pentru c?r?i
    sunt rafturi pentru oameni.

    =========

    lumina

    Nu ?tii niciodat? ce s? alegi
    Pentru c? e prea frumos pe lume
    Dar dac? închizi ochii
    Toate sunt la fel 
    ?i nimeni nu apreciaz? puterea întunericului
    Cînd nu ai nimic ?i cînd pip?i 
    Ei to?i rîd, lumina?i, 
    Luminînd în jur toate
    Pîn? cînd apun ?i umbra
    Se lunge?te ?i n-am f?cut
    Nici o isprav?

    ==========

    un alt poem cu magnolii

    dac? vei scrie un poem cu magnolii
    ce se va alege din lumea asta?
    dac? vezi cerul printre petalele albe
    înseamn? c? un copac te dore?te
    ?i devine singura noastr? certitudine

    iar cerul, ca un copil ce tocmai s-a oprit din plîns
    î?i va cere o vrabie

    ========

    trei poezii fara titlu.3

    nimeni nu cunoa?te 
    originea singur?t??ii
    poate vine de foarte departe
    dar e aici

    azi o s? ne uit?m la copaci
    la iarb? la tot ce e f?r? noi
    pe o cîmpie ca un film
    peste care trecem f?r? subtitrare

    cuvintele vin ?i pleac? nimeni nu le-a chemat aici
    au ele un ceas mereu 
    ?i ceasul se stric? mereu

    ast?zi sunt a?a de aproape de mine
    c? m-a? putea strivi în scrumier?

    nimeni nu vrea s?-?i recunoasc?
    originea singur?t??ii

    =========

    acei

    oameni care se gîndesc la tine, care stau ?i se întreab? oare ?i-e bine, ce m?nînci, cum e la slujb?, ce prieten? ai, dac? e ok cu ea, oameni care sufer? cînd tu suferi, se bucur? cînd tu te bucuri sau reu?e?ti s? bucuri lumea cumva.
    Ce po?i s? le dai? Cu ce daruri s? le mul?ume?ti? 
    Nu se poate.
    Nimeni, niciodat?, nu o s? reu?easc? s? raspl?teasc? a?a ceva. 

    Decît f?cînd acelea?i lucruri care nu sunt lucruri, cele spuse de b?iatul ?sta cu ochelari pe nas, lucruri care i se întîmpl? zilnic, pentru care nu trebuie s? munce?ti ci doar s? fii.

    Acei oameni sunt în mine

    Acestea sunt doar cateva din scrierile minunate ale lui Liviu, insa puteti citi mai multe, mult mai multe pe blogul sau: http://viscuprosti.blogspot.ro/, blog care speram din tot sufletul ca intr-o zi sa devina o CARTE. 

    Cu drag!