•  Navigation
  • Oda sufletului... pentru MAMA

  • S-a imbracat in verde, culoarea lui Rafael, o culoare ce sta pe chakra inimii, stii? Printre lacrimi si amintiri am vazut sute de suflete de copii care au venit sa o imbratiseze la trecere, ba chiar azi a venit o fuga, intr-o ultima bucla inainte de zbor, pe la Amy si i-a zambit cu lumina din suflet si asta a luminat intreaga camera.DSC_6704 

    Multumesc mama, in primul rand pentru ca mi-ai dat voie sa fac parte din viata ta, ca mi-ai dat din blandetea si bunatatea ta, ca ne inveti, chiar si acum, de dincolo, ce inseamna devotamentul si iubirea. Ca ne arati lectia vietii, cum sa privim lumea ca lumea sa ne priveasca inapoi cu iubire si inocenta. Ce om! Iti vine sa te arunci in ceruri. Iti multumesc pentru ca ai fost parte din viata mea si ai eliberat inocenta din mine, prin exemplul propriu. Culorile in care ai imbracta viata au fost acel reper care m-a re-adus in centru.  DSC_0075

    Cred ca acesta e cel mai greu de scris post din viata mea pentru ca inseamna sa exprim inexprimabilul. Daca iubirea si-a gasit exprimarea perfecta in viata mea, iar tu ai putut sa vezi acest lucru crescand si prinzand aripi, ba chiar si materializandu-se in doi ingerasi, unul ce da pe afara de iubire si zambet iar celalalt pe drum (nota: am inceput articolul in martie dar nu am putut sa il finalizez pana acum, cand cel de-al doilea ingeras a implinit deja doua spatamani), re-cunostinta ar fi sentimentul care iese acum din unghere nevazute si se aseaza aici intre cuvinte, ca pasi de lumina peste sufletul lumii. DSC_6310Respir amintirea ta ca pe o parte din mine, o parte care nu se desface niciodata – legatura dintre mama si copil – o amintire pe care am purtat-o in ultimele clipe alaturi de tine, am coborat-o din ceruri, pe aripi de serafimi, si imi doresc sa stii ca stiu ca TOTUL este ok, ca in tesatura nevazuta a timpului care se aseaza peste pleoapele noastre ca sa uitam nu exista greseala si nu exista decat viata. In poezia vietii am crescut mai intai o celula in campurile tale, un gand, o promisiune ale unor plete blonde si crete si mai apoi, ca un copil cuminte si foarte timid, o timiditate care m-a impins in mine, tot mai adanc si cumva abia in momentul in care am facut pasi decisii in viata mea catre a fi ceea ce sunt cu adevarat, m-am deschis si catre tine.DSC_0107

    Si-acum izvoraste bucurie in fiecare amintire pe care o regasesc in mine si in atingerea eterica a prezentei tale, care este tot timpul cu mine. Sufletul meu stie si simte conexiunea dintre noi si stiu ca e o lectie puternica pentru mine, pentru ca aceasta re-cunostere – care ne invata adevarata profunzime a recunostintei – este darul tau pentru mine. Am invatat ca poti fi langa ceilalti “no matter what”, ca iti poti asuma rolul de ajutor, ca poti sa duci orice algei sa duci. Am invatat ca intre ridurile de pe fata ta a stat intotdeauna in spate o inima de copil care a batut neincetat pentru ceilalti, pentru tata, pentru Dragos, pentru mine, apoi pentru nepoti, Cristi, Matei, Amy, Iris si pentru noile fete din viata ta Gabi si Laura. Am invatat ca meseria nu ti-ai ales-o intamplator, ca a fost o prelungire naturala a ceea ce esti pe interior: AJUTATOR. Au cantat frunzele pentru ca sufletul tau sa infloreasca si au lasat ingeri pe cer semne de lumina pentru ca pasii tai sa fie lini. Si dincolo de cuvintele acestea ramane acel plin, rotundul care ai insemnat pentru mine, amprenta unei treceri pe aici, prin vietile noastre, o floare minunata de pe o strada cu nume de floare. Un asistent medical care a servit oamenii, pentru ca era prea mult OM. Pana la urmatoarea coborare odihna lina mama.

    Din inima, pentru tine, TE IUBESC.