•  Navigation
  • Pasi catre esenta...

  • Comoditatea de a trai la suprafata existentei, de a intelege si a actiona doar in stratul de deasupra a ceea ce este, aduce cu sine atingerea  unei parti infime din ceea ce inseamna cu adevarat linistea, fericirea si bucuria lui A FI.

    De aceea, invata, zi de zi cate putin, sa patrunzi in profunzimea lucrurilor. Emotiile au o profunzime nebanuita, au nuante, daruri si sunt aducatoare de o cunoastere mult mai bogata decat iti poti imagina in momentul acesta. Tacerea adanca reprezinta un rezervor infinit de revelatii. In tacerea profunda se ascunde infinitul, barierele cad, limitele se topesc in marea nemarginita a potentialului, se activeaza o uitare a constructiei finite observabila in lumea manifesta intre granitele careia eram obisnuiti sa traim iar constiinta noastra se extinde. Fiecare moment, fiecare clipa a vietii debordeaza de aspecte ale cunoasterii, de frumos si mister ce pot incepe sa fie percepute de catre tine, de o maniera constienta atunci cand inveti sa le sondezi adancimile. Totul e sa descoperi „setea de viata”, sa activezi in tine entuziasmul care amplifica aceasta sete. Atunci si abia atunci vei dori sa sorbi din ce in ce mai mult si mai adanc din nectarul existentei si al experientelor tale in lumea manifesta.

    Nu ramane la marginea tristetii ci, atunci cand apare scalda-te in ea, traieste-o, consum-o, nu ramane la marginea bucuriei ci, atunci cand apare, respir-o profund, adu-o in fiecare celula a corpului tau si simte-o, simte-i culorile, densitatea, gustul, parfumul, scalda-te si afunda-te in trairea aceasta si invata-i fiecare fateta, sondeaza-i fiecare cuta, constientizeaz-o. Cand vrei sa mergi in profunzimea a ceea ce este, nu inseamna sa incepi sa cauti sa aduci in viata ta situatii sau lucruri pe care in acceptiunea comuna le definim ca fiind „extraordinare”. Nu este nevoie sa cauti ceva iesit din comun. Adevaratul castig il ai atunci cand reusesti sa simti extraordinarul din lucrurile si situatiile obisnuite. Cand observi o floare, de pilda, ce vezi? Pe langa cate flori treci in fiecare zi? Te-ai oprit vreodata sa privesti cu adevarat una dintre ele? Fa exercitiul acesta si opreste-te, intr-una din zile langa o floare care iese in drumul tau. Priveste-o in tacere si recunoaste-i frumusetea, complexitatea, activeaza mirarea interioara, mirarea frumoasa fata de Creatie si scalda-te in misterul acesteia. Observa-i culoarea petalelor si fii acea culoare, observa-i frunzele, observa-i pozitia dreapta sau putin inclinata, observa cum aceasta floricica minuscula se lasa mangaiata de soare si cum multumeste razelor prin frumusetea ei. Observa cum radacinile sale se fac una cu pamantul, cum isi trage seva din scoarta Mamei Pamant care ii mangaie tulpina invaluind-o cu iubire. Simte-i gingasia, fragilitatea dar totodata puterea cu care continua sa existe inte-o lume de dimensiuni gigante in comparatie cu ea. Observa cum pentru ea ploile sunt totodata un pericol dar si o binecuvantare, caci furtunile o pot dobora dar apa ce hraneste pamantul ii alimenteaza viata. Nu ramane la marginea unei flori ci scalda-te in profunzimile fiintarii sale, nu ramane la marginea unei adieri de vant ci scalda-te in briza ce-ti inunda pielea la caderea serii, nu ramane nici macar la marginea lacrimii ci simte-o cum iti strabate obrazul, recunoaste-o, fii constient ca exista si simte de unde vine, cum, de ce si incotro se indreapta.

    Cu cat incepi sa fii mai prezent cu atat devii mai constient de tine si de tot ceea ce este in jurul tau, de legaturile dintre tine si ceea ce este, de apartenenta ta la tot. Cu cat devii mai constient cu atat aluneci mai mult in profunzime, pentru ca aceasta este curgerea fireasca a lucrurilor. Nu te forta sa sapi pentru a ajunge in profunzime. Nu depune efort, nu te enerva pentru ca nu poti strapunge stratul de suprafata la prima incercare. Doar ramai atent. Opreste-te de mai multe ori pe zi in diverse momente si ramai atent la ceea ce se intampla in jurul tau, simte, asculta, gusta ceea ce este in acel moment. Cu timpul va deveni normala aceasta abordare a lumii in care traiesti si odata ce aceasta prezenta isi va intra in firesc, vei incepe sa cobori de o maniera naturala in profunzimea a tot ceea ce traiesti.

    Aceasta coborare in profunzime, aceasta parasire a periferiilor, nu iti va aduce neaparat o fericire instantanee. Bucuria nu se va instala neaparat imediat in viata ta dar te vei indrepta cu siguranta catre aceasta pentru ca te vei apropia din ce in ce mai mult de tine cel adevarat si caci adevaratul „tu” se afla in adancul tau, dincolo de ceea ce vezi prin prisma stratului superficial de reguli si limitari impuse si luate de-a gata. Odata ce te-ai apropiat de tine cel adevarat, cand va aparea bucuria, aceasta va fi una autentica pentru ca este in armonie totala cu ceea ce esti dincolo de aparente, cand va aparea linistea aceasta va fi una de durata pentru ca bazele sale vor fi reale si nu castele de nisip care se spulbera la prima adiere de vant. Toate acestea se afla acolo, in profunzime si tu esti pe Cale, cu fiecare pas mai aproape. Nu poti simti ca esti parte din tot si nu poti constientiza infinitul din tine pana cand nu te cufunzi cu adevarat in oceanul existentei dincolo de ceea ce pluteste la suprafata, pana nu parasesti tarmul si nu te afunzi usor, cu mirarea descoperirii in suflet, spre CENTRU.

    Calatorie placuta!

    span style=”font-family: ‘verdana’, ‘geneva’; font-size: 14px;”