•  Navigation
  • Realitatea intre perceptie si ADEVAR - parte introductiva

  • Astazi vreau sa va impartasesc din ultimele intelegeri, ce s-au nascut din impletirea unor senzatii si simtaminte mai vechi cu informatii peste care “am dat intamplator” exact la momentul potrivit. Pentru ca intotdeauna, Universul are modul lui unic de a oferi fiecaruia exact acele lucruri de care are nevoie, exact in momentul in care este nevoie de ele. Toti marii Maestrii care ne-au trecut prin fata ochilor, care au traversat campul constientei noastre spun: “Viata va sustine intotdeauna, pentru ca voi sunteti viata si viata este cine sunteti voi.” Acele asa numite Adevaruri Inalte vorbesc despre niste principii “fixe” ale Creatiei, pe care, atunci cand le intelegem, le simtim, le integram si le traim in mod constient, sunt unelte extrem de importante pentru crearea propriei realitati. 

    Dar pentru a ajunge la capitolul de Creatie Constienta, despre care se bate atata tam-tam in ultimii ani (lucru absolut normal si in concordanta cu nivelul de constientizare atins de catre umanitate, desi ar trebui sa existe si aici o explicatie detaliata in legatura cu “nivelul atins”, “perioada de timp in care ne aflam” sau adevarul in legatura dintre concordantele dintre manifestarea unui om si “nivelul de constiinta atins”), cred ca este foarte important sa integram, nu numai sa intelegem, ce este Realitatea. Ce este Viata. Cine suntem si de ce suntem aici. Si simtind, definind, intarind si traind aceasta realitate, practic noi nu facem altceva decat sa experimentam diverse stari ale lui a fi. Suntem invatati de mici, educati, sa credem intr-o realitate a cauzei si efectului, insa nu ni se deschid ochii catre intelegerea acestui fenomen, catre firescul vietii si cu atat mai putin catre eliberarea de vina, stres, pacat si multe altele. Si tocmai acea parte din noi care este responsabila cu interactiunea directa (desi trebuie mentionat ca pana si fizica cuantica recunoaste ca la nivel fizic nu exista o interactiune directa, in modul clasic pe care noi il atribuim ideii de atingere de exemplu, ci despre interactiunea unor campuri de influenta, care sunt dinamice si se impresioneaza unele pe altele, intr-un mod similar in care sunetul instrumentelor creaza rezultatul final pe care il percepem drept Simfonia a 7 a lui Beethoven, de exemplu), care este formata din trei elemente de baza (fizicul, emotionalul si mentalul), se formeaza in primul rand pe ceea ce noi denumim (intr-un mod nu tocmai total adevarat) procesul de invatare – desi exista si partea de alegere apriori pe care sufletul si-o alege inainte de a experimenta Universul fizic printr-un punct singular de constiinta care inseamna constienta deconectata (aparent) de la sursa care poarta numele de Ionut, Magda, Dragos etc. Partea aceasta, care in mod uzual este denumita Ego, este poarta noastra catre a intelege atat Realitatea, cat si Adevarul. Egoul este intr-adevar constructie, este invatare, insa tocmai esenta acestui proces este si cheia catre a suprapune Realitatii, Adevarul. De ce? Pentru ca in momentul in care devii constient de “perceptia” ta asupra Realitatii, se cheama ca ai facut primii pasi catre a vedea Adevarul din spatele ei si invers.

    Tot ceea ce integram in mintea noastra, reactiile emotionale, convingerile limitative si obiceiurile preluate (evident, toate cele pe care noi le etichetam drept negative) sunt ale celor care ne invata. Preluam in acest proces de invatare (care apropos, are loc la toate nivelurile fiintei: de exemplu un parinte care isi invata copilul ca banii se castiga greu si ca trebuie sa muncesti chiar si 10 – 12 ore pe zi si ca altfel nu se poate, radiaza la nivel energetic frecventele unor emotii captive care impresioneaza stratul emotional al copilului si care prin repetitie sau comportament “abuziv”, nascut natural din actiunea acestor emotii, devin captive si in interiorul corpului copilului; mai mult decat atat, repetarea instantei de mai sus devine, sustinuta fiind de radiatia campului mental al parintelui, care este foarte puternic si gaseste cale foarte usoara in mentalul copilului datorita faptului ca cel mic nu are o structura clara a acestei formatiuni, este deschis la invatat, este compatibil din punct de vedere vibrational din cauza legaturii la nivel de corp fizic si impresionabil, toate acestea combinate cu actiunea emotionala… puteti trage si singuri concluzia) multe dintre “invatamintele” negative si limitarile celor care ne invata si facem asta exact in perioada in care ne definitivam si incepem sa ne folosim la capacitatea lor maxima toate instrumentele pe care le avem pentru a interactiona cu Universul in care traim. Imaginati-va ca parintii vostri v-ar fi invatat ca “orice e posibil“, ca “sunteti suflete care experimenteaza materia si ca ceea ce traiti poate fi schimbat in conformitate cu ceea ce va doriti cu adevarat” sau ca “daca sunteti bucurosi si va urmati bucuria, puteti sa obtineti orice de la viata si asta intr-un mod extrem de usor” (si aici lista o puteti completa voi si chiar va invit sa o faceti si sa vi le repetati, cate 5, in fiecare dimineata, timp de cel putin 21 de zile, pentru a le integra). Daca privim la societatea in care traim ca la o radiografie, urmarind traseul unui copil in procesul lui evolutiv (desi o sa incerc sa redefinesc si acest lucru, in lumina ultimelor invataturi integrate) o sa observam urmatoarele:

    – copilul se naste intr-o Realitate care este condusa de un mental colectiv care este plin de frica, probleme, neajunsuri, nevoi, toate acestea influentand libertatea de exprimare a sufletului care a ales exact acest tip de experienta (alegere constienta facuta la nivel de suflet)

    – copilul incepe sa primeasca de la parinti, rude, bona samd. diverse lectii, care mai de care mai limitative (ca aia nu are voie, ca aia nu se poate, ca nimeni nu a… etc.), creionand un nou membru de care societatea care isi transmite genele mai departe la nivel mental si emotional, de mai bine de 2.000 de ani, schimband doar relativ putin contextul, membru care se va incadra perfect in masinaria inconstienta a intaririi unei povesti care nu ii apartine (dar pe care o creaza constant la nivel inconstient)

    – copilul intra in cadrul sistemului de invatamant, al celui medical, devine constient de mediul politic si social si devine si mai impregnat de influenta acestora (de aceea copiii care se nasc de ceva timp incoace sunt altfel… ei prefigureaza schimbarile pe care le vom percepe in cadrul organizarii societatii noastre), iar in momentul in care devine independent din punct de vedere energetic si structural (proces care are loc intre 7 si 14 ani) este deja “programat” intr-o anumita directie.

    Ceea ce trebuie subliniat este faptul ca tot ceea ce am notat mai sus este NORMAL, este firescul creatiei noastre, este o experienta pe care la nivel de suflet ne-am asumat-o, insa asumarea nu inseamna in niciun caz plecarea capului si conformarea la o lume care nu vibreaza in interior. Pentru ca atunci cand incepi sa faci curatenie in aceasta dezordine si neintelegere interioara (care este amplificata si de perioada de adolescenta, la nivel fizico-chimic) incepi sa simti ca vrei sa te indrepti intr-o directie sau alta, ca lucrurile pe care le-ai invatat nu rezoneaza cu adevarul interior. Si de aici de cele mai multe ori izbucneste un conflict, care e normal, pentru ca sufletul iti scoate in evidenta contrastul pentru a te face sa intelegi cum sa abordezi viata in acest context si sa fi in continuare pe drumul tau.

    Acesta este cadrul in care noi intram in contact cu Realitatea, este ceea ce percepem a fi Realitate si in acest moment este destul de departe de Adevar. In articolul urmator o sa exploram, pe capitole, principalele paradoxuri care ne compun Realitatea si diferentele esentiale fata de Adevar.

    Cu drag

    Razvan