•  Navigation
  • Responsabilitate?

  • Nu esti responsabil pentru alegerile celorlalti asa cum nici ceilalti nu poarta responsabilitatea alegerilor tale. Acest lucru este valabil in fiecare moment al vietii noastre pentru fiecare dintre noi, fara exceptie si reprezinta una dintre intelegerile esentiale care ne poate elibera de senzatii inutile de vinovatie, angoase, neplaceri, frustrari, neimpliniri si mai ales ne ajuta sa iesim din obisnuinta de a trai viata altora aducandu-ne in echilibru pentru a ne trai pe deplin propria viata.

    Nu exista datorie. Oricat de greu ar fi de inteles, oricat de greu ne-ar fi sa acceptam falsitatea unui concept atat de impamantenit prin repetitie si demonstratii false, impuneri si rutina, in fapt, nu exista datorie. Ideea de datorie, in timp, face ravagii, atat in sufletul celui considerat „dator” cat si pentru cel caruia i se „plateste” datoria. De ce? Pentru ca cel „”dator” nu va oferi cu placere, cu iubire, nu va oferi sincer, fapta sa nu va veni din suflet, dintr-o pornire autentica, lucru care anuleaza valoarea a ceea ce el ofera. Cand facem ceva din pura datorie privam ceea ce facem de iubire, de frumos, de esenta. Facem acel lucru mecanic, sau in dezacord cu sinele nostru profund, ne tradam intr-un fel pe noi insine, prin aceasta tradandu-l si pe cel de langa noi pentru ca oferim un lucru de plastic.

    De aceea, atunci cand avem senzatia ca ni se impune sa fim intr-un anume fel sau sa facem ceva din datorie, putem ori sa cautam in sufletul nostru utilitatea reala a acelui fapt si sa ne „conformam” pentru ca intelegem realmente, la nivel sufletesc si nu doar cognitiv ca acel lucru este bun, util si simtim ca dorim sa il oferim ori, in caz contrar, este bine sa refuzam politicos. A refuza sa perpetuam acest obicei de a face ceva  din pura „datorie” nu inseamna nici lipsa de bun simt, nici egoism si cei ce vor sa priceapa bine, cei ce nu vor, iarasi bine. A refuza sa facem un lucru din pura datorie atunci cand acesta este neconform cu ceea ce simtim la nivel de sine profund, inseama a refuza sa ne mintim pe noi insine si totodata a refuza sa il mintim pe cei de langa noi carora, un astfel de „dar” nu le-ar aduce, oricum, nici un beneficiu. Minciuna nu aduce beneficii, ci se naste dintr-o energie de joasa vibratie, din teama, din frica, din frustrare, motiv pentru care, atunci cand facem ceva care are ca sursa acest tip de vibratie, automat poarta cu sine aceasta amprenta vibrationala. Asadar, atunci cand facem ceva din pur sentiment de datorie si acest fapt este total in opozitie cu ceea ce ne spune sufletul, nu facem altceva decat sa oferim o minciuna, deghizand-o intr-o aura nobila, iar noi, la randul nostru, sa ne intarim imaginea de martir care in timp aduce apasare, angoasa, lipsa de seninatate si asa mai departe.

    Dar ne-am obisnuit sa facem lucruri din datorie si iarasi, parinti, profesori, societate, tot ceea ce ne inconjoara pare ca ne-au invatat acest tip de

    http://www.flickr.com/photos/676/86715439/sizes/z/in/photostream/

    atitudine care acum, parca face parte din noi. Atata doar ca este un concept artificial impus intr-un sistem care a uitat de esenta, de dreptul fiecaruia la libertate si bucurie, a uitat de OM. Nu ne mai leaga sinceritatea, ne leaga datoria. Nu ne mai leaga iubirea profunda, ne leaga datoria. Nu ne mai leaga compasiunea sincera, ne leaga datoria. Sinceritatea, iubirea si compasiunea au fost sufocate si parca transformate in adevarate defecte sau semne de slabiciune. Si totusi, privind la toate acestea dintr-o pozitie de maturitate spirituala, in adancul nostru, stim bine ca adevarata putere sta tocmai in sinceritate, iubire si compasiune. In acestea este sadita forta creatoare, esenta si ceea ce defapt tine laolalta intreg Universul.

    Este greu sa fii sincer pentru ca te poti rani sau poti rani la randul tau, dar este mai sanatos, este eliberator si pune bazele unei vieti autentice. Sinceritatea poate fi transmisa cu blandete, oricat de cruda ar fi si daca o expui bland, de reactiile ulterioare ale exteriorului, nu mai esti responsabil. Cei din jurul tau vor trebui sa se adapteze realitatii autentice si sa decida daca o pot aborda matur sau nu. Indiferent daca aleg sa pice sau sa mearga inainte cu seninatate, este alegerea lor si numai a lor. Ei vor invata in felul acesta, sa isi asume responsabilitatea pentru propriile decizii iar tu vei fi contribuit cu adevarat la evolutia lor. Nu este totdeauna usor, mai ales cu persoane apropiate, insa este de preferat si este bine de exersat aceasta atitudine cat mai mult cu putinta. Va mai dura pana vom ajunge la un nivel de constiinta care sa permita eliminarea sentimentului de datorie insa cum sa ajungem acolo daca nici unul dintre noi nu face primul pas?

    Cand exersezi sinceritatea fata de cineva sau cand ii refuzi acestuia o cerinta care te-ar pune in postura de a actiona numai din datorie, contrar vocii sufletului tau, te vei lovi de tot felul de tertipuri prin care ti se va „demonstra” ca „trebuie” sa te conformezi. Vei fi facut sa te simti vinovat, vei asista la jocul victimizarii, vei asista la „spectacole” sau vei avea de-a face cu un intreg „discurs moral” sau cu santaj emotional. Insa toate acestea vor veni din lipsa capacitatii celui de langa tine de a isi asuma responsabilitatea pentru propria-i fericire. Asta nu inseamna ca nu este util sa ascultam argumentele celuilalt. Din contra, tot timpul este bine sa ascultam si sa incercam sa intelegem de ce ni se cere ceea ce ni se cere. Pentru ca dialogul, comunicarea este cea care aduce echilibru. Poate ca argumentele sale ne vor aduce lumina asupra situatiei si intelegendu-le realmente, ne vom da seama ca chiar simtim sa facem acel lucru. Insa, daca sentimentul de pura datorie continua si dupa o astfel de discutie, este de preferat sa exersam refuzul politicos si sa invatam sa nu ne mai mintim reciproc punand bazele unei relatii false pe care o vom consolida mai apoi in acelasi stil.

    http://3.bp.blogspot.com/_7BSzEeccglU/TFqFBYVdXAI/AAAAAAAAAxE/-LNOuxvFLgU/s1600/dandelion.jpg

    Pentru a adopta o atitudine echilibrata, din nou, este importanta autocunoasterea si constientizarea. Asta pentru ca este de preferat sa nu raspundem cu un refuz doar dintr-o rebeliune nejustificata de moment ci doar atunci cand realmente simtim ca la nivel de sine profund si autentic ceea ce ni se cere este in total dezacord cu ceea ce simtim. La inceput confuziile exista, insa, prin lucrul cu noi insine, treptat, ajungem sa stim cand sa spunem DA si cand sa spunem bland, dar ferm, NU.

     

    Sa incepem, deci, sa exersam sinceritatea fata de noi insine si fata de cei cu care interactionam si sa ne amintim ca suntem singurii responsabili pentru viata noastra asa cum ei sunt 100% responsabili pentru alegerile si viata lor. Noi alegem in fiecare moment dintr-o multitudine de potentiale solutii iar ceilalti, la randul lor, sunt liberi sa faca acelasi lucru. Abia atunci cand pornim de la o astfel de premiza aplicata, relatiile dintre noi vor capata o aura de autenticitate si vor incepe sa constuiasca ceva solid si plin de esenta.