•  Navigation
  • Reverie Creatoare

  • Atunci cand spunem ca visam, in intelegerea comuna, iesim din realitate si intram in imaginar. Eu n-as zice chiar ca iesim din realitate, deoarece, dupa cum spuneam anterior, depinde ce intelegem prin ideea de realitate. Pentru mine, lumea subtila, energiile, vibratiile sunt reale, iar visele noastre constiente, incursiunile noastre in lumea imaginara reprezinta forme gand, forme de energie cu potential creator, la fel de reale.

    De aceea indemn pe oricine sa „viseze” (si nu ma refer aici la visul nocturn), adica sa practice aceasta Reverie Creatoare pentru ca, daca in afara reveriei, atunci cand activam la propriu in lumea fizica, avem la dispozitie o serie de instrumente pentru a ne crea realitatea, in lumea imaginarului avem la dispozitie un numar infinit mai mare de posibilitati. Aici nu exista limite, aici nu exista reguli, aici exista ca un fel de „portal” (metaforic vorbind) prin care putem patrunde in oceanul nemarginit al universului unde potentialul creator este practic infinit. Iata de ce anume ne tinem departe copiii sau apropiatii atunci cand le luam in deradere visarea. Ii mentinem tintuiti in mijloacele puse la dispozitie de universul fizic, ii tinem incatusati in conventii de plastic, departe de potentialul creator infinit si mai ales departe de ei insisi si de sinele lor profund pe care, nu in mijlocul vacarmului cotidian il vor auzi, ci in timpul acestor incursiuni in visarea constienta, acolo unde pot fi ei cu ei, nestingheriti si mai aproape de esenta a ceea ce sunt cu adevarat.

    Atunci cand din viata noastra lipseste aceasta Reverie Creatoare sau Visare Cosntienta, nu vom avea vise proprii, care sa fie cu adevarat ale noastre, pe care sa le urmam. Viata noastra va fi dictata si nu autocreata. Fraiele existentei noastre vor fi in permanenta ghidate de altii si nu de noi insine. Vom avea iluzia implinirii, iluzia ca am ajuns undeva, iluzia sigurantei, iluzia lucrului bine facut care, in cele din urma, nu vor fi decat fum pentru ca nu se vor fi nascut din dorintele si aspectele noastre cele mai profunde. Atunci cand spunem copiilor nostri „nu mai visa atat!”, creem in ei un dezechilibru. Echilibrul este atunci cand ii invatam importanta ambelor aspecte, importanta universului fizic in care traiesc dar in acelasi timp, valoarea Visarii. Cand ii mustram pentru ca „viseaza”, aducem automat visarii o nuanta negativa, ii atribuim conotatii de „greseala” si cadem in dezechilibru. Le spunem practic: „fii ca mine si nimic mai mult, urmeaza regulile, conformeaza-te orbeste, priveste si accepta LIMITELE in care traiesti si nu incerca vreodata sa iesi din ele pentru ca iti vei pierde siguranta”. Care siguranta si cu ce pret? II privam de viata, le ofilim sufletul, le inchidem canalul de comunicare cu ei insisi si cu potentialul infinit al Universului care defapt straluceste in adancul lor. Si avem impresia ca facem asta pentru a ii proteja, ajungand sa ii INGRADIM cu un gard de sarma ghimpata. Spun de „sarma ghimpata” pentru ca, in adancul lor, ei nu vor accepta niciodata conotatia negativa a visarii si vor sti, intotdeauna, ca ceva nu e bine in acest stil de abordare al existentei, iar aceasta intuitie va sta acolo mereu ca o senzatie de gol, de neimplinire, de ceva lipsa, care va avea, pe alocuri aspect de „ghimpe”. Vor ajunge sa viseze pe ascuns si o vor face cu teama, pe jumatate, vor gasi in vis un refugiu si nu un izvor de autocunoastere si creatie.

    Asadar, gaseste acest echilibru intre a te manifesta universul fizic, concret si a intra, macar odata pe zi in universul tau imaginar, in universul potential in care iti poti deschide aripile catre infinit si acolo, in aceasta Reverie Creatoare, cunoaste-te, lasa-ti sufletul sa se exprime dincolo de orice regula si limitare si observa unde te duce aceasta calatorie. Construieste-ti visul si intelege ca aceasta constructie reprezinta energie care, daca este sustinuta cu adevarat de catre tine, va ajunge sa intre in manifestare si iti va deveni, la un moment dat, realitate. Lasa-te purtat oriunde te duce gandul, intuitia, imaginatia si simte ce vrei cu adevarat de la viata. Nu dorintele izvorate din aspectele societatii de plastic in care traiesti ci dorintele care tin de sinele tau profund. Intelege-ti valorile, ce anume te face fericit, in ce crezi cu adevarat? Pune-ti urmatoarea intrebare: „ce ti-ai dori sa faci, ce ti-ai dori sa DEVII, daca in acest moment ai sti sigur ca nu poti da gres?” si astfel afla dorintele si valorile pe care sufletul tau doreste sa le exprime, dincolo de teama de esec si dincolo de conventii. Joaca-te si descopera-te, descopera si afla sau construieste-ti Marele Vis. Ai dreptul la Marele Vis si nu ca ai dreptul dar in natura ta exista aceasta functie de visator-creator pe care ti-o poti exercita oricand. Prin Marele vis, nu obtinem ceea ce vrem ci DEVENIM ceea ce putem DEVENI pentru ca este inscris in potentialul nostru. De aceea, incepem sa capatam un sens, existenta noastra se deschide catre bucurie, sens, ploaie de aripi. Tot ceea ce incepem sa „obtinem” pe parcursul vietii incep sa reprezinte „obiective”, „pasi” care ne duc spre Marele Vis. Dar in felul acesta avem o tinta, avem un punct catre care ne putem focaliza energia, in loc sa o risipim in angoase, furii si anxietati marunte. In urmarirea visului nostru avem certitudinea implinirii? Nu, dar avem certitudinea faptului ca, aceasta Calatorie a noastra prin viata este conforma cu sensul cel mai profund al fiintei noastre, fapt care ne face sa simtim ca traim pe deplin, ca existam cu adevarat, ca Suntem. Iar potentialul implinirii Marelui Vis exista realmente. Daca o pornim catre el, avem sanse destule sa il si atingem, daca ramanem innecati in rutina si conformism, in aparente si limitari, sansele sunt egale cu 0. Tine de tine sa alegi!

    Citeam zilele acestea o fraza in care ni se amintea faptul ca oamenii petrec mai mult timp din viata facand liste cu cumparaturi decat alcatuind o lista cu obiectivele cu adevarat importante pe care isi doresc sa le atinga in existenta lor pe Pamant. Si asta vine din faptul ca traim pe pilot automat, traim in iluzia ca acest coltisor de realitate este tot ceea ce exista, cand defapt oceanul de posibilitati si universul infinit ne inconjoara. Cum ajungem la el? Privind adanc, cat mai adanc si constient inauntrul nostru. Cum aducem acest potential in manifestare? Incepand sa Visam, incepand sa ne dam voie sa fim infinit  in acest spatiu al „visarii” unde limitele nu mai exista si abia dupa ce am sondat in mod creativ acest infinit de posibilitati alegand de aici ceea ce rezoneaza cu sufletul nostru, vizualizand, simtind, umpland fiecare celula cu imaginea, simtirea si sunetul acestui Vis, ne putem intoarce la realitatea fizica, palpabila pe care vom fi surprinsi de faptul ca vom incepe sa o vedem prin cu totul alte lentile, din cu totul alta prspectiva. Facand aceasta, intram in plin proces de creatie. Creem forme gand, potentate de energia simtirilor noastre care, daca sunt alimentate zilnic, au toate sansele sa devina realitate manidesta. Exista doar doua aspecte importante de retinut: nu Visati pentru alte persoane ci doar pentru voi insiva (asta pentru ca ceilalti, s-ar putea sa nu isi doreasca acelasi lucru si au dreptul la libertatea de a isi construi propriul Vis in rezonanta cu sinele lor profund) si nu in ultimul rand, uita pe cat posibil de limitari (mai ales de cele ce tin de etichete sociale de plastic), bucura-te de partea frumoasa a vietii, daca pe aceasta doresti sa o amplifici si CREDE!