•  Navigation
  • Scoala altfel, copii mai fericiti: meditatie si constientizare partea 1

  • Copii constienti, scoli pacifiste

    Cu ochii inchisi, respirand profund, elevii invata o noua metoda de a reduce anxietatea, conflictele si tulburarile de atentie, insa nu o numesc meditatie.

    — de Jill Suttie

    La scoala generala Toluca Lake din Los Ange­les, gardul transparent inchide o curte asfaltata plina de copii. Este pauza si copiii, in marea majoritate a lor, latino, se joaca leapsa, tipa, arunca cu mingii si sar coarda. Cand clopotelul suna, se opresc nu foarte entuziasmati si se intorc in clasele lor, cu exceptia clasei a doua a lui Daniel Murphy.

    Elevii lui Murphy se strang in auditoriumul scolii, fiecare carand dupa el o perna albastra decorata cu stelute albe. Ei intra razand si cantand, insa in curand se aseaza in cerc pe pernutele lor, inchid ochii si devin tacuti si concentrati. Doi profesori ofera copiilor instructiuni despre cum sa fie atenti la respiratia lor, facandu-i atenti si in legatura cu miscarile ascendente si descendente ale stomacului si pieptului, la calea prin care aerul intra si iese din nasucurile lor. Cu toate ca este destul de racoare in camera, pentru ca sistemul de incalzire s-a stricat in ziua respectiva, putin mai devreme, copiii se simt bine, purtand pe fete zambetul Monalisei.

    “Ce ati observat in legatura cu respiratia voastra in aceasta dimineata?”, intreaba un profesor.

    “A mea era ca un dragon”, spune Michael, un baietel din dreapta profesorului. Albert, un alt baiete, adauga “da, si eu mi-am putut-o vedea, era ca un fum”.

    Profesorii conduc copiii de-a lungul a 45 de minute de exercitii concentrati pe respiratie, ascultare, miscare si reflectie. In diferite momente, copiii sunt rugati sa isi evalueze emotiile cu calm si neutralitate. Nu exista raspunsuri corecte sau gresite, doar observatie. Sesiunea se incheie cu copiii lungiti pe spate, tacuti, cu stomacelele miscanduli-se, contempland pacea din ei si din comunitatea lor. Mai tarziu, Emily, o fetita de 7 ani concluzioneaza in legatura cu experienta ei: “Imi place ora aceasta deoarece ma simt calma si moale in interior. Ma face sa ma simt bine.”

    Toluca Lake este una dintre deja multele scoli ce folosesc “antrenamente de constientizare” ca un efort de a combate nivelurile din ce in ce mai ridicate de anxietate, conflict social si tulburari de atentie in randul copiilor. Odata pe saptamana, pentru 10 pana la 12 saptamani, elevii de la Toluca ies din curicula normala pentru a invata tehnici inspirate din meditatia buddhista pentru constientizare, fapt gandit a produce o constientizare mai profunda a sinelui fiecaruia si a mediului. Potrivit educatoarei pentru constientizare, Susan Kaiser, aducerea acestei practici in scoli inseamna “a invata copiii cum sa fie in starea de atentie” unde pot percepe ganduri, senzatii fizice si emotii fara judecata, plini de curiozitate si deschisi la minte.

    O asemenea practica neconventionala ce isi are radacinile in traditiile religioase si care si-a facut aparitia in cadrul scolilor publice, poate fi o surpriza pentru multi.  Insa, scolile a apelat la exercitiile de constientizare pentru motive practice ce nu se leaga de religie, iar eforturile lor sunt sustinute de un val recent de rezultate ale cercetarilor stiintifice.

    Steve Rei­d­man a introdus pentru prima data practicile constientizarii in cadrul Toluca Lake acum 6 ani. Rei­d­man, un profesor la aceasta scoala, a avut probleme cu managementul clasei sale, pentru prima data dupa multi ani de pedagogie. Conflictele de la locul de joaca cresteau amenintator si afectau abilitatea elevilor de a se linisti si concentra in clasa. Atunci cand i-a prezentat aceasta problema lu Kaiser, o prietena apropiat,  ea s-a oferit sa vina la el in clasa si sa ii invete pe copii constientizarea, o tehnica pe care o predase copiilor ca voluntar la un club local.

    “Am simtit imediat diferenta”, spune Rei­d­man. “Erau mult mai putine conflicte la locul de joaca, mult mai putina anxietate imediat cum copiii intrau in clasa. Notele la testari au crescut si ele in acel an, lucru pe care as fi vrut sa il atribui invataturilor mele, dar care cred, insa, ca avea mai mult de a face cu respiratiile de dinaintea testelor”.

    Vestea despre experientele pozitive ale lui Reidman s-au raspandit din clasa in clasa si au ajutat-o pe Kaiser sa porneasca o cariera in postura de fondator si de director a unei organizatii non-profit: InnerKids. Fondata din donatii private, misiunea sa este aceea de a preda practici de constientizare elevilor din scolile publice si private, la un pret minim sau gratuit. In ultimii 5 ani, organizatia si-a oferit serviciile catorva sute de scoli din tara si a crescut atat de mult cererea pentru acest program incat Kaiser nu se mai poate ocupa de el singura. Recent s-a retras din a mai practica avocatura, pentru a se dedica complet activitatii InnerKids. Ea este acum ocupata cu antrenarea noilor invatatori. “Cererile vin de peste tot, din New York, Cal­i­for­nia, Mid­west”, spune Kaiser. “Este uimitor cat de bine a prins acest program”.

    va urma…