•  Navigation
  • Senzatie de gol – lipsa de Sens

  • In societatea in care traim, senzatia de „gol” sau „lipsa de sens” este foarte des intalnita si majoritatea dintre noi au experimentat-o la un moment dat in viata, mai mult sau mai putin pregnant, mai mult sau mai putin constient.

    Senzatia de gol este o simtire oarecum confuza, greu de explicat in cuvinte si fiecare o traieste in mod diferit. Tu poate ca o resimti ca pe o lipsa de energie de a merge mai departe, pentru ca sensul a toate cate se intampla iti scapa printre degete. Altcineva poate ca simte o lipsa acuta a ceva, un ceva neclar pe care nu il poate identifica. Continuam astfel sa ne traim viata pe pilot automat, in virtutea inertiei, pentru ca „trebuie”.

    Ceea ce as vrea sa intelegi este ca senzatia de gol pe care o simti isi are originea in Centrul fiintei tale, in profunzimi, o zona cu care atunci cand nu te conectezi si pe care nu o hranesti, simti ca lipseste ceva. Ori noi traim, de obicei, la periferia fiintei noastre, la suprafata a ceea ce suntem si credem ca „golul” se afla acolo. Astfel incercam sa il umplem cu aspecte care tin de aceasta zona de suprafata. Unii incearca sa il umple cu posesiuni materiale, cu case, masini, shopping, altii cred ca daca vor schimba locatia si vor pleca undeva departe, senzatia va disparea, altii incearca sa il umple cu cunoastere rationala care le hraneste doar mintea si mai sunt cazuri in care credem ca ceilalti si contactul cu ceilalti ne poate umple acest gol. Facem toate acestea si pana la urma ne dam seama ca senzatia de „gol interior” nu dispare. Poate se atenueaza pe moment, dar cu adevarat aceasta nu dispare. De ce? Pentru ca nu este o senzatie pe care o resimtim la periferia fiintei ci in Centrul Fiintei noastre. Senzatia de gol este de fapt un strigat al sufletului nostru care incearca sa se faca auzit de sub straturile sub care l-am ingropat, din adancul nostru, pentru ca natura lui, firescul lui este acela de a se manifesta in existenta noastra, iar noi am uitat de el.

    Golul acela este defapt reprezentat de sufletul nostru de care am uitat. El nu lipseste din peisaj, el este totdeauna acolo, inauntru, dar noi am uitat de el si de aceea simtim un „gol” pentru ca nu ne mai simtim Centrul. In loc de Centrul fiintei noastre, resimtim un gol. El este viu in interiorul nostru dar noi nu ii mai acordam importanta si atunci, in zona aceea, simtim ca un gol. Paradoxul este ca natura sa este aceea de „preaplin” ce ar putea sa ne inunde viata, imbogatindu-ne experienta si trairile, in fiecare clipa. Cand uitam insa de aceasta fantana nesecata de viata, cand uitam de suflet si de natura sa de preaplin, tot ceea ce putem simti este un „gol”.

    Degeaba privim, in cazul acesta, la tot ce inseamna manifestare materiala (case, masini, amuzamente pentru minte, cunoastere pur intelectuala) daca o facem deconectati de suflet. Atata timp cat le privim astfel le privim prin niste ochi morti, dintr-o perspectiva seaca. Aceasta perspectiva nu ne va aduce cu sine Sensul, nu va umple golul.

    Nu este vorba aici despre faptul ca cele materiale sunt gresite. Nimic nu este gresit. O casa este creatie Divina, o masina la fel, toate sunt creatii, toate fac parte din Univers si sunt frumoase, insa acea casa, de pilda, devine altceva atunci cand suntem conectati la Esenta noastra si cand o privim de aici, conectati la suflet. Atunci ea capata Sens, pentru ca tot ceea ce vine in experienta noastra, in manifestare si la care privim prin prisma sufletului, incepe sa capete sens. Plimbarile, discutiile, aspectele materiale ale vietii, toate capata sens in momentul in care le privim conectati la sufletul nostru, toate se echilibreaza si se armonizeaza.

    Atunci golul dispare si apare preaplinul, incepem sa simtim seva, substanta, Viata. Partea cea mai vie din noi este Centrul Fiintei noastre. Nu uita de el, ramai conectat la sufletul tau si apoi traieste tot ceea ce ai de trait. Atunci ai sa devii plin si Sensul nu se va mai pierde niciodata.

    Societatea deconectata de la profunzimile omului nu va umple niciodata acest gol. Societatea cu institutiile sale de plastic si de suprafata, il va mari, il va transforma in prapastie. Si tu, deconectat de la esenta ta vei resimti tot mai acut aceasta prapastie, aceasta lipsa de „ceva” pe care vei incerca sa o umpli in continuu, fara succes sau cel putin cu rezultate care nu dureaza, cu „altceva”, un „altceva” exterior. Vei avea o permanenta senzatie de „foame” si acestea sunt premizele societatii consumiste care doreste sa iti alimenteze atat foamea cat si iluzia ca ea te poate „satura” cu adevarat. Daca intelegi ca golul tine de altceva, ca acesta este resimtit in profunzimea ta, daca intelegi acest lucru si incepi sa iti asculti si sa iti „hranesti” sufletul, atunci foamea va disparea si iluziile create de societate vor deveni inutile pentru ca nu vor mai avea efect. Tu vei fi gasit preaplinul in tine.

    Paseste de la periferia fiintei tale catre Centrul tau si FII ceea ce esti realmente. De acolo traieste-ti viata cu toate aspectele sale, materiale sau nemateriale. Vei simti ca incepi sa Existi.

    Calatorie placuta!