•  Navigation
  • Sete de Adevar, Cunoastere, Sens

  • Cunoasterea este intr-adevar un instrument esential al evolutiei noastre, cunoasterea ne construieste bogatia interioara, ne coloreaza existenta si ne ajuta sa ajungem sa vedem Sensul real al existentei noastre, caci Sensul existentei fiecarui suflet pe acest pamant se rezuma, pana la urma, la acumulare de cunoastere prin experienta.

     Asadar, cei ce vorbesc despre inutilitatea mintii, ajungand pana aintr-acolo incat slavesc de o maniera dezechilibrata starea de vid, pledand pentru ideea de inutilitate a cunoasterii, simplifica extraordinar de mult ecuatia fiintarii noastre.

    Nu mintea este problema, ci mintea deconectata de suflet, deconectata de la Univers, deconectata de inima. Mintea deconectata de la Sursa Esentei noastre este o minte marunta, prizoniera intre granitele materiei, sclava a scepticismului care inchide portile ce duc catre nou, catre descoperire, este o minte egotica preocupata doar de supravietuire si de derivatele acesteia. Pe de alta parte, o minte conectata cu inima, sufletul, Universul, este una deschisa, o minte care ne ajuta inloc sa ne supuna, una care asculta de legile sufletului inloc sa il sufoce, una care ne permite sa Intelegem in adevaratul sens al cuvantului profunzimile realitatii in care traim, o minte care cauta si ne spirijina in drumul catre acel moment in care sa putem radia din centrul fiintei noastre parfumul Esentei.

    Prin urmare, nu cunoasterea reprezinta o problema, ci ceea ce ne limiteaza, ne inchide si ne ingreuneaza este genul de cunoastere care ni se ofera, modul in care ni se ofera dar mai ales modul in care am fost conditionati sa o gestionam si sa o procesam.

    Cunoasterea care ni se ofera actualmente, prin sursele oficiale, este una eronata, trunchiata. Aceasta se rezuma la un set de informatii ambalate frumos in cuvinte pompoase care par ca emana ceva adevar. Dar la fel cum haina nu il face pe om, asa nici discursurile elevate nu se apropie nici pe departe de Adevarul Suprem al existentei noastre. Dincolo de micimea si nivelul de suprafata la care ramane informatia pe care o primim in centrele de invatamant dar si pe canalele media, mai exista si faptul ca aceasta cunoastere ne este servita de-a gata si suntem conditionati sa o ingurgitam asa cum este inca din scoli, acolo unde cei care repeta cu acuratete „adevarurile” care le sunt prezentate, sunt recompensati cu note mari, cu laude si aprecieri.

    Privesc la marii intelectuali ai zilelor noastre, privesc prin cuvintele lor, dincolo de acestea, incerc sa ptrund in Fiinta lor si aceasta este de cele mai multe ori atat de departe de ei, Seva inimii lor este ascunsa, nu curge, parfumul intelepciunii adevarate nu razbate, vad copilul interior din acestia, ranit, ingropat, uitat, iar vocile lor atat de disonante fata de cantecul Universului din care fac parte. Sunt inchisi, dogmatici, prinsi in propria nevoie de recunoastere, inconstienti de aceasta stare de fapt.

    Ba mai mult, este extrem de important sa fim obiectivi si sa privim cu maturitate la revolta adolescentilor ca la un efect a ceea ce li se ofera. Multi dintre ei simt non-sensul a ceea ce se intampla, a modului in care li se prezinta viata si, din pacate, in lipsa unei alternative solide incep sa manifeste aceasta stare de revolta non-constructiva. Cel putin, insa, acestia ne arata faptul ca ceva nu este in regula in modul in care este tratat omul si viata acestuia in actualul sistem social.

    Undeva, adanc in sufletul lor, ei stiu ca viata ar trebui sa insemne Armonie iar in familiile lor domneste neintelegerea, undeva adanc in sufletul lor stiu ca omul ar trebui sa fie liber sa isi descopere si sa isi manifeste talentele si inclinatiile native, insa, nimeni nu ii invata cu adevarat cum sa faca acest lucru. Se vad nevoiti, in schimb, sa faca orice doar pentru a supravietui sau si mai rau, pentru a satisface egoul si visele neimplinite ale parintilor. Si nu in ultimul rand, probabil ca undeva in adancul fiintei lor stiu ca viata inseamna mai mult decat li se spune, insa nimeni nu le vorbeste despre adevarata lor natura ignorata sau chiar luata in deradere, motiv pentru care tanarul se trezeste conditionat, prizonier al granitelor unei existente pur materialiste, imbuibat cu o cunoastere–surogat, o cunoastere teribil de incompleta si pe alocuri de-a dreptul eronata.

    Asa ca repet: nu cunoasterea este problema ci cunoasterea noastra limitata intre granitele careia ne incapatanam sa ramanem plafonati, blamand sau privind stramb pe oricine indrazneste sa sara gardul dincolo de dogma.

    Este important sa invatam ceea ce ni se preda in scoala dar este la fel de important sa ne dam voie sa punem sub semnul intrebarii absolut toate informatiile primite, sa invatam sa le trecem prin propriul filtru si sa ne continuam cautarea atunci cand simtim limitele costumului de intelectual. Mai mult, este esential sa intelegem ca informatia si cunoasterea nu sunt acelasi lucru. Intelectualul care se rezuma la informatie, la o intelegere cat mai acurata a acesteia si la repetarea sa in public este departe, foarte departe de semnificatia cuvantului cunoastere.

    Adevarata cunoastere se acumuleaza si este integrata prin experienta si putem patrunde in adancul sau abia in momentul in care invatam sa fim PREZENTI in fiecare experienta mai mica sau mai mare pe care o traim, PREZENTI cu TOATE SIMTURILE DESCHISE. Fiecare moment al vietii, daca invatam sa patrundem constienti in el, ne aduce cunoastere. Chiar si tacerea. Chair si pasitul in iarba, mersul la piata, imbratisarea unui prieten, culoarea unui apus, parfumul unei flori. TOT, absolut tot ne invata, ne imbogateste in experienta si cunoastere. Atata tot ca noi dormim, suntem inconstienti, nu respiram viata, nu intram adanc in esenta fiecarui moment si ne amagim cu faptul ca, daca invatam pe dinafara cateva date istorice si niscaiva titluri de lucrari de doctorat, inseamna ca suntem destepti, intelepti.

    Societatea de astazi lauda intelectul, inteligenta, desteptaciunea si acesta ar fi un lucru bun, DACA AR STI INTR-ADEVAR CE INSEAMNA CU ADEVARAT INTELIGENTA SI INTELEPCIUNE.

    Exista oameni cu potential, dar nu ajung sa il foloseasca niciodata pentru un Sens mai inalt, dincolo de acea semnificatie marunta a vietii pe care ne-o prezinta societatea actuala prin aproape toate mijloacele de mediatizare existente.

    De aceea, din pacate sau din fericire, este absolut necesar sa devenim autodidacti.

    Ai simtit vreodata SETEA DE ADEVAR strigand inauntrul tau? Daca da, atunci pastreaz-o, daca nu, cauta sa o invii caci ea se afla undeva ascunsa in sufletul tau. Aceasta Sete de Adevar nu te va duce direct la Adevar ci catre Adevar, cu alte cuvinte tinta ta marunta se va schimba intr-o tinta Inalta, Suprema, Inaltatoare. Daca acum tinta ta este supravietuirea marunta intr-un sistem de gandire marunt si deconectat, Setea de Adevar care pulseaza in tine, te va aseza pe o cu totul alta cale, o cale cu un Sens mai inalt pe care vei invata sa gusti din plin fascinatia CALATORIEI spre Adevarul cu A mare. Nu te va deranja faptul ca nu poti ajunge inca la el, dar te vei bucura de fiecare indiciu, de fiecare strop de Lumina si de cunoastere reala care iti va fi revelat.

    Uita-te inauntrul tau si asculta daca in tine rasuna aceasta Sete de Sens. Daca da, constientizeaz-o, adu aceasta Sete la suprafata, priveste-o, ascult-o si fa din ea un aliat care sa dea sens vietii tale. Singurul risc este acela ca intreaga ta perspectiva asupra vietii si abordare a acesteia sa se schimbe, scotandu-te din dulcea zona-personala-de-confort. Castigul, insa, este enorm, castigul este insasi Viata in plenitudinea ei.

    Cu drag!