•  Navigation
  • Spre centru...

  • Daca traiesti la periferia fericirii, este pentru ca traiesti defapt la periferia sinelui tau profund. De ce? Pentru ca in realitate TU esti acel sine profund al tau venit din spirit pentru a experimenta universul fizic si in momentul in care ai pierdut din vedere acest fapt, nu mai traiesti pentru acea parte reala din tine ci continui sa hranesti dorintele sau nevoile unui „sine fals”, unui „sine trunchiat” iar sentimentul de neimplinire, de gol, isi face automat aparitia. A trai din plin experientele vietii de zi cu zi nu inseamna ca, in acelasi timp, nu poti trai in armonie si rezonanta cu sinele tau real. Traiul cotidian nu inseamna neaparat superficialitate asa cum a trai in profunzime nu inseamna neaparat ca trebuie sa te retragi pe varful unui munte sau in meditatie pentru a atinge o serie de stari elevate de constiinta. Nu. Retragerile, meditatia, introspectia si auto-analiza sunt doar instrumente menite sa ne reapropie de ceea ce suntem cu adevarat, sa ne reapropie de partea din noi de care ne-am indepartat atat de mult datorita felului in care a „evoluat” societatea in care traim. Acest tip de societate ne-a deformat cumva instrumentul numit minte, i-a atribuit un rol gresit, de suprematie, l-a ridicat in slavi si l-a separat de suflet. Separand mintea de suflet, de inima si atribuind inimii si emotiilor o oarecare tenta peiorativa, pentru ca stim foarte bine ca auzim foarte des vorbindu-se de „slabiciune” atunci cand se vorbeste despre sentiment sau emotie, despre aceste expresii ale sufletului si sinelui nostru real. Linistea interioara, pacea launtrica au intrat in disonanta si neconcordanta cu ritmul nebun al unei societati in care nu mai putem trai fara ceasuri, vacarm, obiective, competitie si o cursa continua spre scopuri ce, din pacate, nu urmaresc decat de o simpla supravietuire. Si iata ca am ridicat supravietuirea la rang de existenta. Am redus propria fiinta la un corp si o minte si viata am redus-o la a supravietui in lumea materiala si atat. Restul l-am dat uitarii, i-am alocat titlul de „prostie” si ne-am adancit intr-o rutina trunchiata in care suntem deja atat de prinsi ca ne este tot mai greu sa iesim. Si totusi, stim cumva, ca traim la periferia fericirii, la periferia linistii adevarate, la periferia sentimentului de implinire, la periferia SENSULUI.

    Revenind la ceea ce spuneam la inceput, desi pare ca pentru a trai in concordanta cu sinele nostru real, avem nevoie de izolare si retragere, acest lucru este fals. Avem nevoie doar de hotararea ferma de a ne re-descoperi, de a ne re-aduce aminte de noi si de ceea ce suntem cu adevarat. Avem nevoie sa incepem sa lucram cu noi, sa incepem procesul de constientizare prin instrumente de genul dezvoltare personala, meditatie, auto-analiza, introspectie, proces care va aduce la lumina, usor usor, sinele nostru real pe care il vom putea, la fel de bine, exprima in viata de zi cu zi, simtindu-ne mult, mult mai aproape de noi, de sentimentul de beatitudine si implinire. Si mai avem nevoie de taria de a nu ne poticni in primele obstracole care apar pe parcursul acestui proces, tinand mereu in minte si in suflet vie constiinta faptului ca ne aflam pe calea spre NOI, iar re-intalnirea cu noi insine merita tot „efortul” prin care s-ar putea sa trecem initial, in momentul in care incepem sa ne confruntam cu vechi convingeri si tipare, cu propriul antourage care va incerca sa ne „bage mintile in cap” sau cu vocea interiara a mintii noastre scapate de sub control si subordonata unei paradigme sociale de suprafata.

    Asadar, daca vrei sa traiesti in centru fericirii, revino inainte de toate in propriul tau centru interior. Drumul pana acolo e o aventura, uneori o provocare, e presarat cu dificultati dar si cu miracole, cu bucuria descoperirii, cu mister si IMPLINIRE in adevaratul sens al cuvantului. Fie ca pasii tai sa te duca pe aceasta carare de lumina catre scanteia divina din tine!

    ” AUM sarveshaam svastir bhavatu, sarveshaam shaantir bhavatu
    sarveshaam poornam bhavatu, sarveshaam mangalam bhavatu”

    TRANSL:  Let it be so ordained (-bhavatu), that all the people (-sarveshaam), experience well-being (-svastir) ; let all the people experience peace or tranquility (-shaantir). Let all the people experience wholeness and completeness (-poornam) ; let them experience prosperity and auspiciousness (-mangalam).