•  Navigation
  • Sub semnul intrebarii

  • Intrebarile, sunt instrumente importante de cunoastere si autocunoastere, de depasire a unor limite, de descoperire a unor limitari si de intrezarire a oportunitatilor pe care le avem de a pasi dincolo de granitele actualei paradigme.
    Este necesar sa invatam sa intrebam si sa ne intrebam. Intrebarea nu inseamna neaparat dubiu ci ia nastere din constientizarea faptului ca nu exista un adevar absolut si ca ceea ce ne-a fost servit pana in prezent drept unica realitate posibila nu reprezinta un adevar batut in cuie. Am fost invatati sa acceptam informatia de-a gata si sa o integram ca atare fara a o pune sub semnul intrebarii. Am invatat asta in vremurile copilariei, educatia prin cearta, impunere si strictete de necontestat fiind, pentru foarte multa vreme, o caracteristica a societatii. Apoi am intarit aceasta obisnuinta in scoala, unde am fost invatati ca pentru a obtine o nota buna si pentru a fi „cineva”, pentru a nu ramane invizibili si pentru a evita „rusinea” trebuie sa repetam cu acuratete cele redate in diferitele manuale sau cele enuntate de profesor. In felul acesta am devenit fiinte care „repeta”. Toti repetam si de foarte putine ori ne este permis sau ne permitem sa exprimam propria autenticitate. La locul de munca indeplinim sarcini aplicand ceea ce ne-a fost predat in scoala sau ceea ce ni se cere. Chair si exponentii mass-mediei, jurnalistii care sunt, in felul lor, formatori de opinie, repeta stiri si informatii preluate din centre de presa oficiale fara a le trece prin propriul filtru, fara a cerceta in amanunt, fara a verifica in mod serios veridicitatea celor expuse. Astfel, se creaza o realitate careia i se atribuie o valoare de adevar incontestabil nu pentru ca ar reprezenta in sine un astfel de adevar ci pentru ca este acceptata ca atare la nivel de mase fiind repetata la nesfarsit pe o serie de canale de informare: familie, scoala, media etc… Ba mai mult, am devenit chiar partasi la acest fenomen de trunchiare a adevarului, fara sa stim, in virtutea inertiei si crezand ca actionam in cunostinta de cauza si cu buna credinta.
    Cei ce reusesc sa iasa din postura de fiinte care „repeta” sunt cei care au curajul de a pune informatia sub semnul intrebarii preferand mai de graba sa experimenteze si sa isi construiasca un sistem de valori ce rezoneaza si sunt aliniate cu propriul sine profund care, in felul acesta, este mult mai liber sa se manifeste. In principiu, acesta nu ar trebui sa reprezinte un act de curaj ci este, in sine, un proces natural. Dorinta de a cerceta, de a experimenta, de a ne exprima liber face parte din natura noastra. Dar pana sa revenim complet la adevarata noastra esenta, avem nevoie de putin curaj, avem nevoie de putina mobilizare care sa ne ajute sa iesim din acest sistem conditionat de gandire si manifestare.
    A pune sub semnul intrebarii o informatie cu care simtim ca nu rezonam, nu inseamna neaparat revolta, nu inseamna sa devenim persoane care se pun contra curentului numai de dragul de a fi „altfel”. Putem contesta o idee impusa cu blandete si blandetea ar fi bine sa fie prezenta in orice moment al vietii noastre. Putem cerceta ceea ce ne este servit pe diferite canale de informare, pastrand o minte deschisa, activand in noi curiozitatea si dorinta de cunoastere. Avem libertatea innascuta de a alege lucrurile in care sa credem, dar pentru a ajunge sa beneficiem de aceasta este necesar sa imbinam aceasta libertate asumata cu un proces de dezvoltare personala, de descatusare, de dezvoltare autentica, de depasire a propriilor limite si de reconectare la Constiinta noastra Universala. Este necesar sa ne amintim in permanenta ca suntem mult mai mult decat ceea ce am crezut pana acum, ca suntem conectati la o inteligenta superioara, la o sursa de iubire incomesurabila si ca traim intr-un univers de o complexitate ce se afla intr-o continua schimbare, intr-o continua curgere, fapt care face din orice concept o idee valabila numai intr-un anumit context, supusa tot timpul subiectivitatii. Aceasta constientizare poate speria, la inceput, pentru simplul fapt ca, ne poate aduce in suflet temerea ca nu vom sti niciodata nimic sigur. Si asa si este! Mai ales pe parcursul calatoriei pe care o facem in aceasta lume manifesta ce nu reprezinta decat o parte infima din intreaga Creatie. Insa, putem transforma aceasta temere in fascinatie si intr-o continua motivatie pentru cercetare. Intrebarile noastre nu vor aduce, probabil, raspunsuri clare. Ele vor avea doar menirea de a rupe barierele si limitele impuse, deschizand calea spre cunoastere, spre noi si noi orizonturi, oportunitati, idei si, totodata, spre noi paradigme.