•  Navigation
  • Tu ce sadesti in subconstientul copilului tau? Apel la responsabilizare

  • Cat de constient esti de faptul ca tu, ca si parinte contribui major la „programarea” de subconstient a copilului tau? Cat de dispus esti sa iti asumi aceasta responsabilitate fata de sufletele pe care le-ai adus pe lume? Si sa ti-o asumi nu pentru ca esti un erou, ci pentru ca chiar ai aceasta responsabilitate reala si serioasa inca din momentul conceptiei viitorului tau copil.

    Ar trebui sa ne punem cu totii cat de serios posibil aceasta intrebare si sa ii constientizam importanta.

    Traim, din pacate, intr-o societate formata nu din parinti rauvoitori ci, din contra, din parinti plini de bune intentii fata de copiii lor, insa, cu toate acestea, orbi, blocati in propriile limitari si probleme emotionale nerezolvate pe care, foarte putini sunt dispusi sa si le lucreze, dar care se rasfrang zi de zi, clipa de clipa, asupra celor apropiati lor, printre care si… copiii.

    Se creaza astfel un lant al slabiciunilor, un cerc vicios al frustrarilor care continua sa perpetueze o serie de relatii tensionate si non-armonioase in cadrul familiei, relatii tulburi care pot dura uneori si o viata intreaga.

    De aceea te intreb, tu, ca parinte, cat de mult constientizezi rolul tau in formarea si modelarea caracterului copiilor tai, in constructia linistii lor emotionale si a claritatii lor de gandire?

     Sa ne intelegem: rolul de parinte nu este unul care te pune intr-o pozitie de superioritate fata de copilul tau. NU. Cel ce vrea sa se puna pe acea treapta, pe acel piedestal pe care trebuie cu orice pret sa fie respectat, indiferent de ceea ce face, numai pentru simplul fapt ca poarta numele de „mama” sau „tata”, acela este propriul EGO, propriul sine fals, propria colectie de masti care ascund in spatele lor tot felul de emotii negative nerezolvate, propriile furii sau frustrari la care parintele nu doreste sa se uite, pe care nu stie sau nu vrea sa inceapa sa le rezolve dar care sunt insetate de respect  fortat si fug ca de ciuma de orice doza de sinceritate din partea copiilor lor, in fata carora se simt atacati (indiferent ca sunt sau nu atacati realmente, acele parti resimt totul ca pe un atac). Vi se pare un tablou prea dur? Poate. Si totusi este unul real in multe, multe cazuri, in interiorul moltor familii.

     Traim neglijent, fara o igiena sufleteasca, spirituala, emotionala si mentala pusa la punct. Traim asa cum putem, cu propriile probleme in buzunare, refuzand din neputinta sau prea mare mandrie sa le rezolvam si astfel creem in copii nostri propriile noastre oglinzi pline de aceleasi probleme pe care atunci cand le vedem exprimate in acestia din urma nu putem recunoaste ca defapt, in mare parte, sunt parti din noi, ca sunt ceea ce noi de-a lungul anilor nu am avut puterea sau deschiderea sa rezolvam, sa vindecam.   

    Daca esti un parinte care s-a trezit si a inceput sa imbratiseze transparenta, nevoia de armonie, sinceritatea, intelepciunea, lepadarea de ego si asa mai departe, te felicit, inseamna ca in curand vei vedea, sau poate ca vezi deja, aceleasi calitati si in sufletelul pe care l-ai adus pe lume.

    Daca insa esti inca prizonierul propriilor „boli” emotionale, al propriului ego dezechilibrat si al propriei orbiri, atunci incepe sa devii constient ca mare parte din ceea ce nu iti place sa vezi in copilul tau este oglinda acelor parti din tine pe care le-ai transmis prin puterea exemplului, prin comportamente dizarmonioase, prin fraze, certuri si manifestari nepotrivite, care acum stau scrise sub forma de programe, in subconstientul copiilor tai, actionand de acolo in manifestarea lor de zi cu zi.

     Este, intr-adevar greu ca un parinte sa recunoasca acest lucru, insa, odata asumata aceasta responsabilitate, pasul catre vindecare este unul puternic, decisiv si benefic. Aceasta constientizare nu este una menita sa creeze sentimente de vinovatie parintilor, caci in general vinovatia este o emotie distructiva care nu rezolva nimic, ci este mai degraba menita sa responsabilizeze si sa motiveze inceperea procesului de trezire si autovindecare. Iar trezirea propriei lumini interioare va fi una care se va rasfrange si asupra copiilor vostri transformand durerile si propriile programe negative, vindecandu-le, aducand echilibrul si pacea interioara.

     Cum reusim sa influentam formarea si echilibrul emotional al copiilor nostri? Simplu: prin tot ceea ce facem si mai ales prin tot ceea ce suntem in fata lor. Nici nu ne dam seama cat de importante sunt fiecare gest, fiecare cuvant, fiecare grimasa. Nu e o joaca, din pacate. Trebuie neaparat sa intelegem ca atat gesturile cat si cuvintele noastre, dar si starea noastra interioara din care noi actionam in fata lor, sunt puternice, ca acestea nu reprezinta ceva trecator ci ca ele sadesc seminte, creaza programe in subconstientul copilului care mai apoi incep sa ruleze, sa lucreze, concretizandu-se in tot felul de comportamente si stari de a fi.

    Copiii, mai ales la o varsta frageda sunt ca niste bureti care absorb aproape tot din ceea ce suntem fata de ei. Ei se afla intr-o stare preponderent de unde alfa, stare in care subconstientul este deschis si primeste ca o palnie informatiile pe care le transmiteti. Iata de ce este imperios necesar sa va asumati responsabilitatea a ceea ce spuneti, sunteti sau faceti in preajma lor, pentru ca acestea toate sunt informatii care patrund in adancul fiintei lor transformandu-se in „programe” care vor incepe sa actioneze, fie ca vreti fie ca nu vreti (caci mandria sau neputinta nu va lasa) sa credeti.  

     Asadar:

    – doriti armonie, saditi armonie, nu pretindeti armonie acolo unde nu ati sadit-o indeajuns!

    – doriti respect, saditi respect, nu pretindeti respect acolo unde nu l-ati sadit indeajuns!

    – doriti calm, saditi calm, nu pretindeti calmul acolo unde nu l-ati sadit indeajuns!

     Cu alte cuvinte incetati sa pretindeti in virtutea titulaturii de parinte si deveniti constienti ca ceea ce saditi, aceea veti avea oglindit in copilul vostru.

     Daca ii spuneti sufletului pe care l-ati adus pe lume ca este „prost”, acesta va deveni prost sau cel putin isi va pierde increderea in sine. De ce? Pentru ca voi creati in subconstientul sau programul „sunt prost”, program acompaniat de rana vie a celui care nu se simte apreciat. Pentru voi probabil ca este numai un cuvant spus la nervi, dar pentru copilul vostru este o samanta care va creste in interiorul sau incepand din acel moment si s-ar putea sa ii trebuiasca chiar zeci de ani pentru a sterge si a se vindeca de astfel de programe pe care din neglijenta sau nestiinta le-ati sadit inauntrul sau.

     Nu sunteti sefii copiilor vostri, ci sunteti tovarasii lor de calatorie. Voi doar i-ati adus pe lume si le sunteti tovarasi de calatorie pe calea evolutiei. Ei sunt suflete ca si voi, poate uneori mai batrane si mai experimentate. Invatarea se produce totdeauna bidirectional, atat de la parinte la copil cat si de la copil la parinte. Voi sunteti cei care le facilitati intrarea in aceasta lume si le sunteti aproape in procesul de Devenire, dar acest lucru nu va da dreptul de a le pretinde ceea ce voi insiva nu puteti fi.

     Fiti mai intai voi ceea ce doriti sa vedeti in copiii vostri, lucrati cu voi insiva, vindecati-va propriile emotii nerezolvate, propriile manii, propriile frustrari si neimpliniri, iesiti din vechile tipare in care relatia parinte-copil era una de sef-subaltern si intelegeti ca lucrurile s-au schimbat pentru ca gradul de constiinta al planetei este unul mai inalt. Intelegeti ca sufletele care vin acum pe lume au multe sa va invete, lasati egoul, mandria si inchistarea la o parte si deschide-va catre darurile pe care acestia vi le aduc si incetati sa mai pretindeti. Mai degraba invatati sa iubiti cu adevarat… mai degraba invatati sa IUBITI cu adevarat, insuflandu-le reactii de calm, iertare, iubire neconditionata, armonie si pace sufleteasca, libera exprimare a propriului sine creator, caci asta trebuie si ei sa poata manifesta mai tarziu pentru a construi o altfel de lume. Incetati sa ii mai limitati prin propriile voastre limite iar pentru a putrea face acest lucru, deveniti constienti de propriile limitari si incepeti sa le vindecati si sa le depasiti… pe cat se poate.

    Cu drag!