•  Navigation
  • Valoarea unei metafore/aforism - o viziune echilibrata

  • Exista expresii vehiculate care traduc de o maniera metaforica apartenenta fiecaruia dintre noi la un TOT Universal. Una dintre acestea vorbeste despre Om ca fiind asemenea unei „picaturi de apa intr-un ocean”.

    Cand afirmam ceva, oricare ar fi natura si complexitatea aceste afirmatii, spunem ceva despre felul in care privim la propria noastra existenta si in mod automat, orice parere, convingere mai mare sau mai mica, orice perspectiva, aduce cu sine un mod de comportament si o anumita stare de a FI. Este important ca atunci cand enuntam o viziune sau o convingere proprie, sa ne obisnuim sa observam ce anume genereaza acest mod de a privi lumea, viata sau Creatia, in propria stare de A FI si care este impactul acestei stari de A FI asupra noastra si asupra celorlalti.

     Un anumit enunt nu produce un rezultat uniform pentru toti cei care il rostesc sau il considera ca fiind adevarat. Complexitatea fiintei si a Universului ne face unici pe fiecare in parte iar diferentele de comportament in fata unei idei simple in aparenta, exista intotdeauna, generand rezultate diferite pentru fiecare dintre noi. 

    Iata, deci, ca intreb: daca ai rezonat vreodata cu ideea ca esti „ca o picatura de apa intr-un ocean” care este impactul acestei viziuni asupra propriei tale vieti si asupra propriei tale stari de A FI?

    Metafora are, ca orice lucru de pe lumea aceasta, doua taisuri. Dintr-un punct de vedere este extrem de utila pentru ca ne ajuta sa exprimam stari pentru care nu avem cuvinte concrete, perspective de o complexitate inexprimabila prin cuvinte simple si la obiect. Nu avem un vocabular atat de dezvoltat incat sa cuprinda toate nuantele existentei si atunci metafora ne vine in ajutor. In acelasi timp, ea ne permite sa observam analogiile intre tot ceea ce Este, natura fractalica a Universului si a tuturor componentelor acestuia dar… pentru ca totdeauna exista un „dar”… sa ne reamintim iarasi de importanta echilibrului si sa nu absolutizam acele perspective exprimate prin metafora, oricat de mare impact si oricat de mult ne place sa ne auzim afirmand si rezonand cu astfel de enunturi care par a exprima valori sau viziuni profunde asupra existentei. Profunzimea sau valoarea unui astfel de enunt este data nu de enuntul in sine ci de ceea ce face fiecare cu aceasta viziune, de cum o folosim, de ce efecte producea ea si de ce comportamente si stari de A FI genereaza.

     Aceasta metafora are, in primul rand, menirea sa ne scoata din ideea fixa ca „suntem separati”. Ca fiecare reprezinta un Univers unic total separat de ceilalti. Odata ce aceasta imagine metaforica te-a scos din impresia separarii si ti-a reamintit apartenenta la tot, se poate spune ca si-a indeplinit misiunea. Mai departe este insa necesar sa intelegem ce anume inseamna aceasta apartenenta la TOT si ce comportamente genereaza in noi constiinta acestui lucru. Spun asta pentru ca am auzit de foarte multe ori persoane care enuntand aceasta metafora, isi justificau defapt o anumita „lene” spirituala si comportamentala de a FI ei insisi si in acelasi timp, o foloseau ca pe o arma pompoasa de neutralizare totala a egoului. Iar neutralizarea si anularea totala a egoului reprezinta o extrema care ne scoate din zona de echilibru. Egoul reprezinta un instrument important pentru viata noastra in lumea manifesta si daca intelegem acest lucru, putem incepe sa revenim la o viziune mai echilibrata asupra ceea ce Este si Suntem. Egoul nu este in sine ceva negativ ci modul in care noi intelegem sa il utilizam in viata de zi cu zi il face negativ. El este o unealta si noi ii dam valoare prin felul in care il utilizam in propria noastra existenta. Am venit aici pentru a experimenta dualitatea si pentru a invata din contrast. Egoul ne ajuta sa traim aceasta experienta in Universul dual. Fara ego, am fi cu totii iluminati, esente care nu ar mai fi venit sa se incarneze in acest tip de lume. Ori la nivel de spirit ai ales aceste incarnari, motiv pentru care ai ales si sa ai un ego. De aceea, daca ideea ca esti „o picatura de apa intr-un ocean” te face sa incerci sa nu iti mai amintesti de propria ta unicitate, daca te face sa te debarasezi in mod continuu de propria frecventa unica si iti aduce dorinta de uniformizare totala prin debarasarea de minte si ego, mi se pare ca genereaza defapt un comportament de natura extrema care tinde catre excluderea trairii experientelor contrastului, aducatoare de cunoastere si invatare. Interesant este faptul ca aceasta uniformizare nici macar nu este posibila, ceea ce se produce este doar iluzia ca putem sa nu mai Fim unici precum si iluzia ca suntem deja tot (ma refer aici la ceea ce suntem in acest tip de Univers si in aceasta viata). 

    Recunosc faptul ca, pana acum, am trait atat de ancorati in aspectele pur materiale ale vietii incat a fost nevoie de cateva notiuni care sa ne duca in extrema cealalta pentru a misca ceva in noi, pentru a ne face sa ridicam capul, pentru ca vedea ca exista si altceva. Dar acum, pentru cine poate, a venit vremea echilibrului si a unei maturizari a acestor perspective. 

    Am auzit interpretari de genul:” cu totii una suntem, motiv pentru care eu nu mai trebuie sa fac nimic”, sau „suntem cu totii picaturi in oceanul Creatiei, motiv pentru care daca elimin total mintea si egoul, atunci si doar atunci ma pot abandona complet esentei adevarului si pot FI cu adevarat”.

     Sa aducem o nota de clarificare: da, apartenenta ta la TOT este importanta pentru ca, in momentul in care o constientizezi, intelegi ca nu esti singur ca nu esti separat. Traim, insa, momentan in aceasta viata, in aceasta lume manifesta in care EXPERIMENTEZI, in care singur ti-ai ales sa te poti folosi de instrumentul-minte si de instrumentul-ego tocmai pentru a putea sa traiesti experientele propuse. Daca ai fi venit sa te manifesti ca Esenta pura, lumea aceasta ar fi cu totul alta. Esenta noastra NU experimenteaza, Ea doar Este. Ori tu si eu, noi impreuna si totusi separati dar in acelasi timp interconectati, am venit aici pentru a invata din experienta. Esenta noastra exista oricum, ea este indestructibila, imuabila, prezenta in mod continuu, doar ca in acest Univers ea nu se manifesta si nu se va manifesta ca atare ci a ales sa se exprime prin anumite filtre tocmai pentru a putea trai experienta.

    Asadar, egoul are rolul sau, mintea are rolul sau, starea de comuniune cu TOT are si ea rolul sau. Important este sa nu cazi in extreme nici macar atunci cand indemnurile catre cele doua extreme par a veni din surse profunde sau cu valente de intelectualitate.

    Nici o metafora si nici un aforism nu are o valoare absoluta. Nu au cum. Nu se poate sa cuprinzi complexitatea existentei si manifestarii intr-o metafora. Daca invatam sa le privim in mod echilibrat, sa luam din ele elemente care ne aduc completari propriei viziuni despre viata si ne ajuta sa ne extindem constiinta spre intelegeri mai aprofundate este excelent. Daca acestea ne fac sa cadem in extreme si sa absolutizam idei in aceasta mare de complexitate si relativitate a Universului, atunci nu facem decat sa le transformam in bariere limitatoare care ne tintuiesc intr-o alta arena inchisa. Una mai inalta ce-i drept, dar tot cu granite. 

    Sa revenim la expresia „sunt o picatura de apa intr-un ocean”. Da, asa esti, o picatura de apa intr-un ocean, dar asta nu inseamna ca esti deja oceanul si ca in fiecare moment al vietii tale esti defapt tot Universul. In esenta este asa, in esenta esti TOT parte din TOT. In practica, in acest ciclu de incarnari, desi la esenta esti totul, in realitatea prezenta manifesti doar o anumita parte din acest TOT, pastrand insa interconectarea cu ceilalti/celelalte parti ale intregului cu care iti intersectezi pasii pe parcursul vietii tale. Este necesar sa continui sa te manifesti ca „picatura” unica pastrand constiinta apartenentei la TOT. Este important sa te abandonezi oceanului, dar sa nu faci din acest abandon un motiv de „lene spirituala sau comportamentala” crezand ca non-actiunea, non-gandirea te vor ajuta sa ajungi acolo unde trebuie sa ajungi lasandu-te doar purtat de curentii Oceanului Universal. Da, exista o inteligenta cosmica mai mare decat ceea ce tu poti percepe acum si da, acea inteligenta ne ghideaza in permanenta si este important sa invatam sa o ascultam dar sa credem ca incetand sa mai gandim si sa mai actionam vom avea de castigat pentru ca acea Inteligenta Cosmica va lucra pentru noi in timp ce noi dormim, reprezinta o interpretare extrema a metaforei prezentate mai sus. 

    Practica tehnici de linistire a mintii si nu de eliminare a instrumentului-minte. Pastreaza mintea, intelege ca este necesara in acest tip de realitate, nu lucra pentru a o anihila, avand impresia ca ea este aceea care te impiedica sa fii Oceanul. Invata insa sa o controlezi, sa o folosesti cu echilibru, sa o accesezi la nevoie si sa o poti face sa taca atunci cand vrei sa te conectezi cu Inteligenta Cosmica. Fii o picatura de apa atunci cand este necesar sa experimentezi aceasta realitate si invata sa simti si ca esti Oceanul, atunci cand doresti sa iti reamintesti de Esenta, de Unu. Fii echilibru, fii autentic, fii intelept in abordarea oricarei informatii care vine spre tine si incearca sa intri in extreme doar atunci cand acestea iti sunt necesare pentru a te scoate dintr-un comportament repetitiv nociv.

    Intotdeauna cu drag!