•  Navigation
  • Viata ar trebui sa fie zambet. Multumim pentru reamintire!

  • Wow. Nu stiu ce valori au acesti tineri, ce directie si daca au ajuns sa aib? una, ce educatie au primit de la domnii profesori, ce familii si ce preocupari. Dar stiu ca atunci cand tatal meu drag a venit intr-o dimineata sa isi ia nepotica la plimbare m-a intrebat pur si simplu ZAMBIND: „-Ai vazut HAPPY?”. Nu stiam despre ce vorbeste. Dar Razvan stia. Mi-a aratat clipul si intr-adevar era HAPPY.

    Un grup de tineri romani, danseaza pe strazile Bucurestiului. Mai departe nu stiu nimic, insa energia lor mi-a trezit un zambet interior sincer. Pentru ca un oras gri, in care strazile, birourile si camerele din spatele ferestrelor gazduiesc atata energie incarcata de frecventa mahnirii, a frustrarii si a furiei, a fost colorat de cativa pasi de dans si de zambet, de Bucurie, o bucurie pe care o putem simti ca fiind autentica. Si avem nevoie sa apreciem orice scanteie pozitiva care apare in calea noastra.

    Pe o melodioara vesela, cativa tineri imprastie zambetul in aerul Bucurestiului. Poarta caciuli altfel, vestimentatie casuala si isi lasa corpul cu fiecare celula sa se miste in ritmul bucuriei, un strop de fericire dincolo de problemele vietii. Fiecare celula din ei zambeste. Fiecare por exprima lumina. Pare banal si totusi nu este. Eu am gasit in ei un crampei de Viata pe care multi dintre noi au pierdut-o, un fragment de DEZINVOLTURA pe care sistemul SCORTOS in care traim ne-a scos-o din obisnuinta.

    Si acum, daca va vine sa picati in criticism si sa spuneti, „Da dar dincolo de acest moment inocent plin de bucurie, se ascund multe deviatii, lipsa de educatie si de valori reale”… mai ganditi-va putin.

    Ce spuneti domnilor profesori. Cata nevoie de bucurie exista in lumea asta, in orasul acesta, in sufletul dumneavoastra? Si de cate ori v-ati facut o preocupare din a trezi aceasta bucurie in inima studentilor si elevilor vostri, in asa fel incat sa ii deschideti catre pofta de a Trai si de cate ori in decursul unui an v-ati limitat la listarea stearpa a unor informatii pe care aveti pretentia sa le repete intocmai fara ca in sufletul lor sa existe o motivatie REALA, un Sens autentic, fara ca in ei sa pulseze viata fara sa intelegeti ca bucuria, dezinvoltura, naturaletea sunt defapt motoarele cele mai de pret ale evolutiei noastre?

    In metodele „invatarii rapide” se vorbeste despre „invatarea dependenta de stare”. Ce inseamna asta? Orice ni se preda intr-un mediu sterp si plicticos va fi uitat cu repeziciune, pentru ca subconstientul nu tinde sa scoata la iveala acele momente si, in consecinta, nici informatia aferenta. Dar, cand bucuria apare in viata noastra, cand zambetul domneste peste fiinta noastra, armonia, umorul, libertatea de exprimare, atunci informatiile legate de acele momente vor fi asimilate si redate cu o usurinta uluitoare.

    In scolile si facultatile noastre domneste seriozitatea, solemnitatea, autoritatea, griul caracteristic orasului, lipseste culoarea pentru ca nu intelegem cea mai de pret caracteristica a sinelui real, al nucleului fiintei si aceea este bucuria. Suntem scortosi, mofluzi, plictisiti, grabiti si daca vedem ceva iesit din comun, ne facem cruce, criticam, strivim. De ce? Din ignoranta, din lipsa de informatie si profunzime, din lipsa de iubire de noi si de ceilalti. Numai cand iubirea ramane nedescoperita in fiinta ta poti deveni un OM SERIOS si plicticos de solemn in acceptiunea comuna a cuvantului. Si toti „oamenii prea seriosi”, fie ca sunt parinti, copii sau presedinti nu fac altceva decat sa joace un teatru impus lor prin repetitie si obisnuinta, prin subminarea puterii personale si a libertatii de exprimare de catre un sistem limitat cu viziune marunta asupra ceea ce este cu adevarat o Fiinta Umana.

    Partea cea mai Adevarata, Reala si Valoroasa din noi este jucausa, este profunda dar dezinvolta, cunoaste zambetul, cunoaste bucuria cunoaste iubirea, blandetea, cunoaste dansul.

    Acestea ar trebui sa fie aspecte pe care ar fi bine sa le integram in orice tip de educatie oferim copiilor nostri, tinerilor in general. Ar trebui sa le scoatem catusele conditionarilor marunte, sa le redam maretia, sa ii ajutam sa respire lumina, libertate, armonie.

    Si daca noi nu o facem, iata ca o fac ei, din cand in cand, asa cum pot, atat cat pot, oferindu-ne un exemplu la care ar fi bine sa privim cu atentie si profunzime, din care sa intelegem tot ceea ce este de inteles.

    Imbratisam echipa HAPPY si le uram cat mai multe zambete pe platourile Vietii!