•  Navigation
  • Vinovatie proprie sau derivata din reactiile celorlalti?

  • Absolut toate simtirile, emotiile si trairile noastre, fie ele pozitive sau negative au un anumit rol evolutiv in viata noastra. Din toate invatam si toate, traite cu moderatie si privite cu echilibru, exista defapt pentru ca noi sa putem experimenta si extrage lectii aducatoare de cunoastere.

    Emotiile negative au, desigur, un efect distructiv atunci cand ajung sa ne domine, perpetuandu-se de-a lungul zilelor, saptamanilor sau chiar anilor, dereglandu-ne propriul echilibru interior si aducandu-ne departe de esenta noastra. Insa pe moment, cand acestea apar, ele au rolul de sistem de ghidare, reprezinta atentionari cum ca ceva este in neregula si sunt menite sa ne atraga atentia catre propriul nostru for interior, catre propria noastra viata, catre care trebuie sa privim in acel moment cu atentie pentru a vedea ce anume avem de corectat. Cu cat o persoana lucreaza mai mult cu ea insasi, echilibrandu-se, cu atat aceste emotii negative tind sa isi faca aparitia mai rar, nemaifiind nevoie de serviciul lor. Daca ele inca exista, inseamna insa ca mai aveti de lucrat cu propriul sine.

    Sentimentul de vinovatie, perpetuat la nesfarsit este extrem de nociv, fiind samanta pentru frustrare, comportament deviant, manie etc… Acesta este unul raspandit in societatea de astazi deoarece vinovatia este un instrument de manipulare foarte la indemana si usor de folosit. Inducerea vinovatiei atinge o parte vulnerabila si emotiva a persoanelor iar acestea, pentru ca nu sunt stapane pe propria lor viata, cad in plasa celor care constient sau inconstient practica aceasta forma de „santaj”. De aici se nasc rani ce pot persista chiar si pe parcursul unei vieti intregi, lucrand la nivel de subconstient si atragand in viata respectivului tot felul de persoane si situatii care sa ii intareasca si sa ii confirme programul de vinovatie astfel intretinut.

    Cea mai vulnerabila perioada din viata unui om in care putem sadi in acesta sentimentul de vinovatie este copilaria. Copiii sunt ca niste bureti ce absorb totul, nu au capacitate mare de discernamant, iau foarte multe lucruri de-a gata, sunt expusi emotional, conditii in care un astfel de program ca cel al vinovatiei este foarte usor de imprimat. El se imprima la nivel de subconstient si ne putem trezi ca il purtam cu noi pe parcursul intregii vieti, fara sa ne dam seama ca de acolo se nasc in noi o serie de senzatii de neadaptare, lipsa de stima de sine, angoasa s.a.m.d. carora nu le gasim o explicatie concreta.

    Subiectul este vast, insa ceea ce doream sa aduc astazi in discutie este ce anume putem face noi, ca adulti, in momentul in care privind in spate, ne dam seama ca un astfel de sentiment de vinovatie inca ne insoteste si actioneaza asupra noastra din adancul subconstientului?

    Primul pas este sa ne amintim o serie de episoade ale copilariei in care am simtit acest sentiment, in care am fost facuti sa ne simtim vinovati iar aceasta senzatie de vinovatie a fost amplificata si perpetuata de membrii familiei noastre deoarece acestia, din lipsa de informatie si maturitate emotionala, considerau ca astfel ne responsabilizeaza si ne fac un bine, uitand sa echilibreze aceasta inducere de moment a sentimentului de vonovatie cu un sentiment ulterior de acceptare si autoacceptare, daca nu chiar iubire… exprimata. Amintirea acestor episoade aduce cu sine o constientizare mai clara.

    Al doilea pas este acceptarea si iertarea celor care ne-au indus acest sentiment, deoarece stim cu siguranta ca nu au facut-o in mod constient ci din ignoranta si necunoastere, din lipsa de informatie si cu intentia de a ne face un bine. Aceasta intelegere detensioneaza partial senzatia legata de amintirea in cauza si ne lasa sa continuam procesul de vindecare de pe o pozitie de mai mare claritate si echilibru.

    Al treilea pas si poate cel mai important (desi toti acesti pasi sunt fara indoiala relevanti) este cel in care este necesar sa privim in interiorul nostru si sa observam daca acest sentiment de vinovatie mai poate sta in picioare atunci cand il raportam la propriul sistem de valori si legi interne. Aici e aici! Ca sa iti recapeti propria putere personala si sa devii stapan pe propria ta viata este necesar sa iti definesti sau sa iti descoperi un sistem intern de valori de baza dupa care sa iti ghidezi judecatile, actiunile si comportamentul. Este important sa intelegi care este acel sistem intern, care sunt acele „legi” interioare (care se pot schimba, bineinteles, odata cu propria evolutie) a caror existenta este necesara ca sistem intern de referinta la care sa ne putem raporta atunci cand exteriorul ne dezechilibreaza. Daca iti cunosti propriile valori si legi interne dupa care iti ghidezi existenta, priveste acum acest sentiment de vinovatie si intelege daca acesta este unul real, personal, nascut din propria constiinta sau este unul derivat din reactiile celor din lumea exterioara, dar pe care propriul sistem de valori nu il aproba?

    Cu alte cuvinte, atunci cand iti descoperi un astfel de sentiment de vinovatie activ in interior, intreaba-te: „Ma simt vinovat pentru ca am facut cutare si cutare lucru deoarece constientizez ca am procedat de o maniera incompatibila cu propriile mele valori interioare dupa care imi ghidez viata? Sau ma simt vinovat pentru ca tata, mama, matusa, vecinul, seful, mi-a spus ca am gresit?”

    Raportarea la propriul sistem de legi interioare este esentiala pentru ca, de obicei, atunci cand traim o viata raportandu-ne preponderent la propriile referinte interne, traim o viata autentica. Atunci cand ne raportam propriile trairi si reactii preponderent la referinte venite din exterior, traim doar la nivel de masca iar intelegerea noastra profunda si reala asupra evenimentelor stagneaza, lasandu-ne tristi si straini de noi insine.

    Asadar, daca mama sau tata, daca matusa, vecinul sau seful ti-au spus (mai mult sau mai putin direct) ca esti vinovat de ceva anume, asculta, nu nega imediat, dar intoarce-ti rapid privirea in interior, in propria ta gradina si cauta acolo confirmarea acestor pareri. Fiecare dintre personajele cu care interactionam la exterior reprezinta un Univers complex in sine, un amalgam de valori, experiente, idei si comportamente care nu ne apartin. Ceea ce ne apartine este propria „gradina” interioara si aceea este cea la care este important sa te raportezi.

    Este, de asemenea, esential ca sentimentul de vinovatie, odata trait sau descoperit sa aiba o durata minima, atat cat sa isi joace rolul binemeritat de „semnal” care ne atentioneaza ca ceva este in neregula si trebuie corectat. Daca acesta este perpetuat, el devine distructiv, devine ca un fel de „rugina” care ne mananca pe interior. De aceea este necesar sa ii ascultam pe cei care ne spun sau insinueaza ca suntem vinovati, pentru ca interactiunea cu ei nu a aparut degeaba in viata noastra, acestia ne pot defapt semnala o nemultumire proprie pe care trebuie mai apoi, in baza sistemului intern de referinta, sa decidem daca o luam sau nu in considerare, daca putem sau nu face ceva pentru ei fara a ne crea noua insine un sentiment de frustrare actionand intr-un spirit de sacrificiu dezechilibrat, sau pot, pe de alta parte sa se foloseasca de un tip de santaj emotional, constient sau inconstient, in scopul de a obtine ceva de la noi. Este important sa invatam sa ne jucam cu spiritul de observatie si sa incepem sa discernem intre toate situatiile posibile pentru a sti cum sa raspundem sau sa actionam in consecinta.

    Daca insa sentimentul de vinovatie este intemeiat si ne dam seama ca intr-adevar am deviat mai mult sau mai putin grav de la propriul sistem de valori interne, gresind, ranind sau producand o dauna celorlalti, atunci este bine sa constientizam aceasta greseala, sa constientizam ceea ce am produs in noi si in ceilalti, dar apoi sa mergem mai departe. Sentimentul de vinovatie care se naste din propria constiinta este unul sanatos, el este necesar ca sistem de ghidaj si alarma, dar trebuie sa dureze putin si sa se transforme cat mai repede in constientizare si lectie de la care noi sa putem invata. Am constientizat, am invatat si mergem mai departe.

    Ultimul pas, dupa toate aceste constientizari, este eliminarea emotiei legate de sentimentul de vinovatie, mai ales daca acesta este unul pe care il purtam cu noi de foarte multa vreme. In acest caz, simpla intelegere si constientizare s-ar putea sa nu fie de ajuns deoarece emotia atasata este una deja de proportii, care trebuie lucrata si eliminata. Eliminarea emotiei se poate face printr-o serie de tehnici de control emotional, prin eliberare emotionala de tip FTE sau printr-o serie de alte metode care, insa, fac obiectul unei cu totul alte discutii.

    In concluzie, defineste-ti propriul sistem de valori interioare si fa din acesta un stalp la care sa te intorci tot timpul atunci cand ai nevoie, pentru ca intr-adevar esti stapanul propriei tale vieti. Pastreaza-ti totusi flexibilitatea si priveste si la cei care „acuza” incercand sa intelegi de ce, ce si daca poti face ceva pentru ei, daca ai ceva de invatat din aceasta experienta si ce lectie sau invatare iti aduce aceasta interactiune. Priveste in propria ta gradina interioara si observa daca sentimentul de vinovatie se naste din propria ta constiinta sau este doar un produs al propriului ego ranit de parerile si opiniile celorlalti. Intelege utilitatea acestui sentiment, in cazul in care el are o baza reala in constiinta ta, dar intelege ca acesta are doar rol de „alarma” sau „sistem de ghidare” si nu il perpetua. Intelege lectia, priveste, constientizeaza, invata si mergi mai departe, eliberandu-l. Elibereaza prin diferite tehnici de eliberare emotionala, emotia aferenta senzatiei de vinovatie, in cazul in care aceasta este mult prea puternica pentru a fi inlaturata prin simpla constientizare si intelegere.

    Cu drag!