•  Navigation
  • Vis si Realitate

  • ” Nu mai fi cu capul in nori! Nu mai visa atat la cai verzi pe pereti! Fii mai realist!”…
    Probabil ca multora dintre noi, le-au fost adresate de-a lungul vietii aceste indemnuri. Atata tot ca ele au luat nastere dintr-o intelegere trunchiata si superficiala a existentei, facandu-i pe cei care au luat de-a gata si au urmat intocmai aceste indemnuri, sa isi ”traiasca” viata intr-o realitate la fel de trunchiata si superficiala.
    Nu spune nimeni ca suntem obligati sa patrundem in sensurile profunde ale existentei noastre insa, ce usurare, ce mister, ce Viata zace acolo, in zonele acelea inca de „umbra” ale Creatiei din care facem parte! Si totusi, suntem liberi sa decidem daca dorim sa le sondam sau nu!

    Visul a cazut deci cumva in ridicol. Visatorul nu este, chipurile, realist, el este considerat ca fiind undeva inafara lumii asteia si totusi, adevaratul visator este cel ce se contopeste din ce in ce mai profund cu asta lume, cu existenta, cu Viata, cu adevarul ce nu poate fi exprimat ci doar simtit, visat, respirat… Insa, pentru ca, intr-o societate consumista grevata de problemele supravietuirii de astazi pe maine sau orientata pe acumularea de averi care sa confere o aparenta stabilitate si siguranta, „visatul” a inceput sa fie vazut ca o activitate inutila si de-a dreptul periculoasa pentru ca incetineste ritmul zbaterii asidue si scoate omul din conformismul sau cel de toate zilele, Visatorul a cam uitat cum se viseaza cu adevarat. Avem deci un Visator semi-profesionist 🙂 pe care este bine sa incepem sa il re-antrenam in ale Visarii.

    Pe de alta parte, pe cei ce ataca Visatorul cu fraza „Fii mai realist” sau „Coboara cu picioarele pe pamant” i-as intreba tare, clar si raspicat, ce inseamna pentru ei REALITATE?
    Adica negam visarea (nu excesul de visare ci visarea in sine) pentru a indemna pe celalalt sau chiar pe noi insine sa revenim la realitate, fara sa intelegem ce reprezinta defapt aceata realitate. Daca prin realitate ei se refera doar la aspectele palpabile ale lumii inconjuratoare, la societate si la regulile acesteia, la conventiile prestabilite si inghitite de-a gata numai de dragul comoditatii, cu parere de rau raspund ca nu aceasta este realitatea. In primul rand realitatea vazuta in felul acesta este incompleta, TRUNCHIATA, deoarece aspectele subtile ale existentei, energia, vibratiile sunt la fel de reale (daca nu chiar mai reale) si nu numai ca exista dar actioneaza si au impact asupra vietii noastre. In al doilea rand tot ce inseamna regula sociala sau regula in general nu este altceva decat o inventie a omului, inventie artificiala impamantenita de-a lungul anilor, servita de-a gata copiilor care sunt impiedicati sa sondeze noul si sunt certati daca au o opinie personala, conventie care nu mai este pusa sub semnul intrebarii si continua sa carmuiasca mii si mii de vieti mentinandu-le in stratul de suprafata al existentei, conferind falsul sentiment de siguranta si implinire. Sunt reguli depasite, nascute din intelegerea trunchiata a lumii care nu isi au originea in valori reale ale sinelui nostru profund. Spun asta pentru ca in toata aceasta diversitate, recunosc faptul ca la un moment dat avem nevoie de conventii insa nu de unele care sa sufoce complet unicitatea fiecaruia, dreptul la libera exprimare si mai ales nu unele care sa ia nastere dintr-o viziune superficiala si incompleta asupra omului si existentei per ansamblul sau. Printr-o deschidere treptata a constiintei, avem nevoie de descatusare de vechile regulamente si pe masura ce incepem sa ne cunoastem si sa ne re-cunoastem, alte conventii, izvorate dintr-o cunoastere mult mai profunda si din valori autentice, se vor cladi.

    Asadar, atunci cand indemni pe altul sau te indemni pe tine insuti sa „fii mai realist”, opreste-te si incearca sa patrunzi in sensul profund al acestui cuvant, incearca sa sondezi mai adanc notiunea de realitate pentru ca altfel indemnul tau este lipsit de substanta sau poate chiar directiona pe cel pe care crezi ca il ajuti, catre o directie eronata, catre o viziune superficiala, il tii prizonier intr-o barcuta cand in jurul sau se intinde oceanul pe care nu il poate vedea impiedicat de ceata groasa a conventiilor prestabilite ce neaga noul, neaga experimentarea, neaga unicitatea.

    Pe de alta parte, este necesar, dupa cum spuneam sa invatam sa Visam pentru ca intr-o lume sufocata de conventii, Visul si-a pierdut functia Creatoare si a devenit mai mult un refugiu. Ori acest lucru a creat si el, la randul sau dezechilibre. Este important sa mentinem tot timpul masura, echilibrul, adica sa traim in acest univers material, fizic (pentru ca nimic nu s-a intamplat fara sens si daca am ajuns aici inseamna ca existenta noastra in acest plan este importanta si utila evolutiei) dar sa traim aici intelegand tot mai profund ce inseamna defapt realitate si in acelasi timp, sa fim capabili si liberi sa visam, sa practicam Visarea, nu ca pe un refugiu ci mai mult ca pe o Reverie Creatoare prin care sa modelam, sa transformam, sa dam viata unor idei, concepte noi, prin care sa ne construim experientele calauziti intotdeauna de vocea sufletului care este tot timpul vie si gata sa ne indrume atata timp cat ne deschidem pentru a o auzi. Dar despre Visare cosntienta si Reverie Creatoare vom vorbi in articolele urmatoare.

    Zi frumoasa!